Leny Caler
| Leny Caler | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1904  București, România |
| Decedată | (88 de ani) Berlin, Germania |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță muziciană |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Leny (sau Leni) Caler (n. 1904, București, România – d. , Berlin, Germania) a fost o actriță și cântăreață de muzică ușoară din România. A fost una dintre cele mai cunoscute personaje feminine din perioada interbelică.[1]
Îndemnată de actrița Maria Ventura să aleagă scena,[2] Leny Caler a absolvit conservatorul particular de artă dramatică al actorului Alexandru Mihăilescu. După ce Mihail Sebastian și Mircea Ștefănescu, doi tineri cronicari de teatru la acea vreme, o remarcă în „D'ale carnavalului” a lui I.L. Caragiale și în „Amor veghează” de Robert de Flers și Caivallet, Leny Caler este angajată prin 1924 (?) de Lucia Sturdza Bulandra la teatrul „Regina Maria”. Când actorul Ion Iancovescu o solicită ca parteneră în noul său teatru „Fantasio”, Lany Caler părăsește compania Bulandra pentru o stagiune, și apoi colaborează și cu „Teatrul Nostru” al lui Sică Alexandrescu. În stagiunea 1934-1935 la teatrul Regina Maria, compania d-nei Bulandra o ia drept co-asociată, compania numindu-se „Bulandra-Maximilian-Storin-Leny Caler”.[3]
Leny Caler a jucat atât roluri feminine, cât și în travesti.[4]
Tudor Arghezi este atât de încântat de ea încât îi dedică o „Inscripție” în „Bilete de papagal”,[5] iar Elly Roman compune cântece de muzică ușoară pentru vocea ei,[6] pe care le-a înregistrat la casa de discuri londoneză His Master's Voice.
Fiind evreică, Leny Caler a avut de suferit din cauza legislației antisemite, dar Liviu Rebreanu, directorul Teatrului Național și șef la Direcția Teatrelor i-a permis lui Caler să joace la Teatrul evreiesc Barașeum.[7]
În 1944 înființează împreună cu George Vraca Teatrul Victoriei, unde director artistic era soțul ei, Scarlat Froda. A colaborat cu mulți regizori ai epocii, printre care Sică Alexandrescu (care a protejat-o și el în timpul războiului),[8] și Soare Z. Soare.
Personajul Corina din piesa lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța, a fost scris pentru ea,[9] iar Camil Petrescu a folosit-o ca model pentru mai multe personaje din operele sale.[10]
S-a exilat la Berlin la sfârșitul anilor 1950.
Un premiu de actorie este numit în cinstea ei.[11]
Cărți modificare
- Artistul și oglinda, București, 2004
Referiri la Leny Caler modificare
- Mihail Sebastian, Convorbiri cu: Istrate Micescu, Tudor Arghezi, Radu D. Rosetti, C-tin Argetoianu, C-tin Stere, Liviu Rebreanu, Leny Caler, Universal Dalsi, București, 2002
- Marea iubire a lui Mihail Sebastian, piesă de teatru în regia Dianei Mihailopol [12]
Note modificare
- ^ Povestea frumoasei Leny Caler, actrița care i-a vrăjit pe faimoșii scriitori Camil Petrescu și Mihail Sebastian, 1 decembrie 2015, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 28 mai 2016
- ^ Ionescu, Dana, Interbelici în alb-negru (în engleză), Yorick.ro
- ^ http://www.istoria-artei.ro/resources/files/art5_Iolanda___CALER.pdf
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ http://www.observatorcultural.ro/Tipareste-pagina*articleID_4571-printPage_1-setWindowName_shEAPopUpWnd-articles_details.html
- ^ „Ioana Pârvulescu - Leni Caler și încurcatele povești interbelice, în România Literară, nr. 43/2002”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Liviu Rebreanu: o conștiință politică vulnerabilă Arhivat în , la Wayback Machine., Ion Simuț, România literară - anul 2000, numărul 6, accesat la 28 mai 2016
- ^ http://www.ushmm.org/research/center/presentations/.../chapter_13.pdf
- ^ Jurnal intim Arhivat în , la Wayback Machine., Marina Constantinescu, România literară - anul 2008, numărul 33, accesat la 28 mai 2016
- ^ Camil Petrescu, trofeu al frumoaselor vanitoase, 10 august 2009, Monica Iordache Apostol, Jurnalul Național, accesat la 28 mai 2016
- ^ http://stiri.rol.ro/dar-din-dar-se-face-haz-decernarea-premiilor-pacala-si-harababura-marca-geo-saizescu-168017.html[nefuncțională]
- ^ Reprezentanti ai teatrului mondial vin la Festivalul Babel - Prin oras, 5 iunie 2008, A. G., HotNews.ro, accesat la 28 mai 2016
Bibliografie modificare
- Articol Jurnalul Național Arhivat în , la Wayback Machine.
- Articol la Istoria artei.ro
- Ioana Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic, Humanitas, 2003
- Mihail Sebastian, Jurnal, Humanitas, 1996
