George Vraca

Date personale
George Vraca

Născut	25 noiembrie 1896 București
Decedat	17 aprilie 1964 (67 de ani) București
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

George Vraca (n. 25 noiembrie 1896, București – d. 17 aprilie 1964, București) a fost un renumit actor român, unul dintre numele mari ale scenei românești. A absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică. S-a remarcat în interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic și modern, universal și național (Hamlet, Visul unei nopți de vară, Cum vă place, Neguțătorul din Veneția, Macbeth, Richard al III-lea de Shakespeare, „Din jale s-a întrupat Electra” de Eugen O'Neil, Vlaicu-Vodă de Alexandru Davilla, Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri etc.). Interpretările lui George Vraca excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul Tudor. Spre sfârșitul vieții, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și Luceafărul.

Prin Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului George Vraca i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne.^[1] A fost laureat al Premiului de Stat (ante 1955).^[2] Apoi, ante 1959, a primit titlul de artist al poporului.^[3]

„Viața lui de actor n-a cunoscut șovăieli și pauze: avea în el pregătită puterea de afirmare întreagă și conturul unei medalii, care zăcută mii de timpuri în piatră, iese la lumină cu strălucirea ei de început. Talent interior și de tenacitate metalică, Vraca era gata făurit și complet, când a intrat din culise în spectacol. ”
— Tudor Arghezi

În tinerețe, George Vraca a făcut parte din echipa națională de rugby.^[4]

A decedat în 1964 și a fost înmormântat în Cimitirul „Sf. Vineri” din București.^[5]

Roluri în teatru (selectiv)

dedicatie George Vraca pentru Iorgu Steriu, interbelic

Paznicul bătrân, Cocoșul negru - Victor Eftimiu
Vancheme, Cafeneaua cea mică - Tristan Bernard
Rolsby, Raffles - Hornung și Presbrey
Cuțui Ghiță, Tudor Vladimirescu - N. Iorga
Roller, Hoții - Friedrich Schiller
Karl Mohr Tâlharii - F. von Schiller
Regele Franței, Regele Lear - Shakespeare
Montazzo, Ruy-Blas - Victor Hugo
Unul din seniorii scoțieni, Macbeth - Shakespeare
Lysander, Visul unei nopți de vară - Shakespeare
Iisus, Iisus - N. Iorga
Faust, Faust - J. W. von Goethe
Oswald, Strigoii - H. Ibsen
Romeo, Romeo și Julieta - Shakespeare
Hypolit, Fedra - Racine
Prizonierul, Lupii de aramă - A. Maniu
Jacques, Cum vă place? - Shakespeare
Leonard Charters, Cuceritorul - G. B. Shaw
Troilus, Troilus și Cresida - Shakespeare
Vaska Pepel, Azilul de noapte - M. Gorki
Nae Girimea, D‘ale carnavalului - I.L. Caragiale
Hamlet, Hamlet, Shakespeare
Oedip, Oedip, Sofocle
Maxim de Winter, Rebecca - Daphné du Maurier
Etienne Feriand, Îndrăgostita - G. de Portoriche
Ezra Mannon și Orin Mannon, Din jale s'a'ntrupat Electra - E. O‘Neill
Colonel Pickering, Pygmalion - G. B. Shaw
Fernando Gomez, Fântâna turmelor - Lope de Vega
Vlaicu, Vlaicu-Vodă - Al. Davilla
Horațiu, Fântâna Blanduziei - V. Alecsandri
Manole, Meșterul Manole - Laurențiu Fulga
Ovidiu, Ovidiu - V. Alecsandri
Povestitorul, Primăvara - Aurel Mihale
Richard al III-lea, Richard al III-lea - Shakespeare
Dr. Tokeramo, Taifunul - Melchior Lengyel

Filmografie

Note

^ Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne pentru acordarea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Române”, artistului George Vraca de la Teatrul Armatei din București, publicat în Buletinul Oficial nr. 33 din 28 iunie 1952.
^ ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.
^ Revista Teatrul, anul IV, nr. 8, august 1959, p. 74.
^ Poveste cu parfum interbelic. Legendarul actor George Vraca a jucat în naționala de rugby. Cum a ratat Jocurile Olimpice, 20 februarie 2016, Adrian Epure, Adevărul, accesat la 28 mai 2016
^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 285.

Bibliografie

Academia R. P. R., Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
Dinu Bondi, Valeria Vraca, George Vraca, Editura Meridiane, București, 1967

Legături externe

Articole biografice

Vă mai amintiți de... George Vraca, 2 septembrie 2009, Eliza Zdru, Adevărul
George Vraca, un destin marcat de Primul Război Mondial, 25 noiembrie 2013, Liliana Matei, Ziarul Metropolis
Un interviu cu George Vraca publicat in revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 20 ianuarie 1937

[1] Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne pentru acordarea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Române”, artistului George Vraca de la Teatrul Armatei din București, publicat în Buletinul Oficial nr. 33 din 28 iunie 1952.

[2] ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.

[3] Revista Teatrul, anul IV, nr. 8, august 1959, p. 74.

[4] Poveste cu parfum interbelic. Legendarul actor George Vraca a jucat în naționala de rugby. Cum a ratat Jocurile Olimpice, 20 februarie 2016, Adrian Epure, Adevărul, accesat la 28 mai 2016

[5] Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 285.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]