Wikipedia

Iorgu Steriu

negustor și antreprenor aromân din România din prima jumătate a secolului XX
Iorgu Steriu
Date personale
Născut1873
Pleasa⁠(en)[traduceți], Imperiul Otoman
Decedat31 august 1947, (74 de ani)
București, România
PărințiConstantin (Costa) Steriu
Copii1 băiat, 1 fată (?)
Cetățenie România Modificați la Wikidata
OcupațieNegustor, antreprenor
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Cunoscut pentruGradina-restaurant „Luzana”,
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Iorgu Steriu (n. 1873[necesită citare], Pleasa⁠(en)[traduceți],[1] Imperiul Otoman — d. 31 august 1947, București, România[necesită citare]) a fost un priceput comerciant[2] și proprietar de restaurante aromân (fărșerot) din prima jumătate a secolului XX din București.[3] Machedon capabil,[4] în tot ceea ce a întreprins Steriu a dat dovadă de curaj și de o rara energie, ajungând în fruntea fărșeroților si a coloniei aromânești din București.[3]

Conform celor consemnate de profesorul Rostás Zoltán din amintirile lui Anastase Nasta, pe plan politic Steriu a ocupat funcția de prim-ajutor[5] (viceprimar)[6] al primarului Capitalei.[5]

Biografie

modificare

Familia

modificare

Tatăl său Constantin[7] (Costa)[8] a fost consemnat ca fiind primar în Armiro din Tesalia, Grecia în 1874[7]-1875[8] (tot în același an acesta apare însă și deținând o cafenea precum si ca arendaș at hotelului „Patria” din București).[3]

Pe lângă un fiu,[3] Iorgu Steriu a avut și o fiică, aceasta căsătorindu-se tot cu un aromân numit Țovaru, medic.[5]

Cariera

modificare

Și-a început activitatea comercială în 1892 cu negoțul de coloniale, vândute pe Lipscani și în alte centre (Pasajul Villacrosse, Hotel de France, Calea Moșilor, strada Doamnei, Calea Rahovei, strada Academiei, Regală, Capul Podului, la Șosea și pe strada Carol). Prin anul 1897 acesta deținea deja restaurant și berărie, pentru ca în 1916 să fie proprietarul unui restaurant renumit, numit „Carpați”[3] (situat pe locul actualului bloc cu Librăria Eminescu).[6] Alte restaurante pe care le-a deținut au fost pe Calea Victoriei colț cu Știrbey Vodă și pe strada Câmpineanu.[3]

Cea mai de seamă realizare a sa[3] a fost însă grădina-restaurant „Luzana”[7].

Pe vremuri, terenului pe care s-a construit restaurantul lui Steriu i s-a mai spus și „Grădina de sub Mitropolie”, din ea desprizându-se pe lângă proprietatea aromânului și grădina-restaurant „Pariziana”.[4] Clădirea grădinii-restaurant „Luzana” a fost începută în 1919[3] și a fost finalizată în 1927,[9] fiind construită după planurile ginerelui lui Steriu – Achile Ghiaciu. Avea o suprafață de 4.300 m2și o instalatie mecanică unica în România acelor vremuri (cu fabrică de gheață și spălătorie mecanică de rufe și vase), iar salonul restaurantului era minunat decorat.[3] Situată pe strada 11 iunie între Mitropolie și Parcul Carol I,[5] la data deschiderii era printre cele mai dotate din epocă, fiind frecventată des de protipendada bucureșteană[6] (actual clădirea este sediul Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”).[9]

Relația cu aromânii din Balcani

modificare

Fiind aromân de origine, s-a dovedit a fi un mare filantrop și sprijinitor al cauzei românești în Balcani.[1] Pictura și catapeteasma bisericii românești din orașul Corița (Korça, Albania astăzi) – situat lângă Pleasa,[10] au fost executate la București pe cheltuiala sa,[1] iar prin 1923 acesta a fost înregistrat ca înzestrând școala din Vodena (situată în zona Macedoniei, localitate astăzi cu numele de Edessa, din Grecia) cu o bogată bibliotecă populară.[11] De asemenea, este menționat ca fiind cel care a suportat financiar icoanele[12] (catapeteasma)[necesită citare] de la biserica aromână din Sofia,[12] Sfânta Treime.[13]

S-a aflat, de asemenea, în Consiliul Societății de Cultură Macedo-Română.[14]

Note

modificare
 
Meniu personalizat al restaurantului „Luzana”
  1. ^ a b c Fărșeroții, Capidan, 1931, p.19
  2. ^ Romanian Review - Volume 37, Issues 7-12; Europolis Pub.; 1983; p. 132
  3. ^ a b c d e f g h i Aromânii, Hâciu, 1936, p. 497
  4. ^ a b Potra, George; Din Bucureștii de altădată; Editura Științifică și Enciclopedică; București; 1981; p.248
  5. ^ a b c d Rostas, Zoltan; Cafeaua trebuie să fie fierbinte și cu caimac (Anastase Nasta, 1912-1996) în Chipurile orașului. Istorii de viață în București. Secolul XX; Ed. Polirom; Iași; 2002
  6. ^ a b c Mănescu, Virgil (strănepot Iorgu Steriu) în Echipa „Hell's Kitchen” se mărește. Iată cine va fi maestrul de ceremonii al show-ului !; 15 septembrie 2014; ele.ro
  7. ^ a b c Aromânii, Hâciu, 1936, p. 143
  8. ^ a b Aromânii, Hâciu, 1936, p. 424
  9. ^ a b Diaconu, Gelu; La masă cu Noica, Rebreanu și Goga în Grădina-restaurant „Luzana” Arhivat în , la Wayback Machine.; 15 septembrie 2014; Ring
  10. ^ Fărșeroții, Capidan, 1931, p.149
  11. ^ Bujduveanu, Tănase; Românitatea balcanică și civilizația aromânilor; Editura Cartea Aromână; 1997; p. 178
  12. ^ a b Aromânii, Hâciu, 1936, p. 518
  13. ^ Aromânii, Hâciu, 1936, p. 556
  14. ^ Nagu, Doru; Societatea de Cultură Macedo-Română 1879 – 1948 Arhivat în , la Wayback Machine., Teză de Doctorat, coord. Prof. Univ. Dr. Gherghe Sbârnă; Universitatea Valahia din Târgoviște, I.O.S.U.D. – Școala Doctorală de Științe Economice și Umaniste, domeniul: Istorie; Târgoviște; 2014; p. 254; accesat la 3 mai 2924

Bibliografie

modificare
  • Hâciu; Anastase; Aromânii Arhivat în , la Wayback Machine.; Tipografia Cartea Putnei; Focșani; 1936; pp. 143, 424, 497
  • Capidan, Th.; Fărșeroții; Dacoromania – Buletinul „Muzeului Limbei Române”, Anul VI 1929-1930; Ed. Cartea Românească; București; 1931, pp. 1–210
Lectură suplimentară

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Iorgu_Steriu&oldid=16491155