Deschide meniul principal

Theodor Capidan (n. 28 aprilie 1879, Prilep, Macedonia - d. 1 septembrie 1953, București) a fost un lingvist român.

Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Theodor Capidan
Theodor Capidan.JPG
Lingvistul Theodor Capidan
Date personale
Născut28 aprilie 1879
Prilep, Macedonia
Decedat1 septembrie 1953, (74 de ani)
București, Republica Populară Română
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
Activitate
Alma materUniversitatea Leipzig  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai din Cluj
Universitatea din București  Modificați la Wikidata

Cuprins

BiografieModificare

S-a născut în Perlepe (Macedonia), din negustori aromâni. A făcut școala primară în Perlepe, iar liceul în București. Devine doctor în filologia romanică la Weigand în Leipzig. A fost asistent la „Institutul Balcanic” din Leipzig, profesor de limba română și director la Școala Superioară de Comerț în limba română din Salonic, 1902-1919, conferențiar de dialecte transdanubiene la Universitatea din Cluj, 1924-1937, dar și profesor, apoi decan, 1927-1928, și prodecan, 1928-1929. În 1937 devine profesor de limbi romanice la Universitatea din București. Colaborator la Dicționarul limbii române (DA), începând cu 1910. Din 1948 a continuat să activeze în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei din București.
Este autor al unor monografii lingvistice și etnografice referitoare la limba română și la dialectele sale sud-dunărene: aromân, meglenoromân și istroromân. S-a ocupat în special cu studiul limbii meglenoromâne sub numeroase aspecte: lexic, fonologie, etimologie, literatură populară și istoria limbii și a vorbitorilor ei.

OperaModificare

  • Meglenoromânii, București, 1925-1935
    • vol. I: Istoria și graiul lor;
    • vol. II: Literatura populară la meglenoromâni;
    • vol. III: Dicționar meglenoromân.
  • Fărșeroții: studiu lingvistic asupra românilor din Albania, Cluj, 1930;
  • Aromânii: dialectul aromân, studiu lingvistic, București, 1932.
  • În 1943 a publicat monografia Limbă și cultură, în prefața căreia afirmă: „Privind limba ca supremul instrument al conștiinței românești, ea nu se înfățișază numai ca un reflex al spiritului și al felului de a vedea lumea, ci reprezintă și expresia soartei noastre: numai prin limbă noi ne dăm seama de ceea ce am ajuns și suntem în mijlocul popoarelor ce ne înconjoară. Ea ne aparține mai mult decât oricare altă moștenire spirituală, pentru că numai în ea se resfrânge sufletul poporului nostru și întreaga realitate a vieții noastre spirituale.”

AfilieriModificare

DecorațiiModificare

  • Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)[1]

NoteModificare

  1. ^ Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p. 8.018.

BibliografieModificare

  • Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978, p. 89-91.
  • Mircea Borcilă, Opera lingvistică a lui Theodor Capidan, în „Cercetări de lingvistică”, XXIV, 1979, nr. 2, p. 129-144.

Legături externeModificare