Aura Buzescu
| Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
În fotografie nu este Aura Buzescu, ci actrița Eliza Petrăchescu. Alexandru Buzescu, soțul Aurei Buzescu, nu a fost economist, ci a terminat Conservatorul Dramatic din București.
| Aura Buzescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Caransebeș, Austro-Ungaria |
| Decedată | (98 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Aura Buzescu (nume de fată: Aura Almăjan[1] n. 26 august 1894, Caransebeș – d. 22 decembrie 1992, București) a fost o actriță de teatru și regizoare română. A regizat, printre altele, piesele Bălcescu de Camil Petrescu (1955) și Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu (1955).
BiografieModificare
După ce a studiat cu Lucia Sturdza Bulandra, a debutat artistic în 1914, la Compania Bulandra.
A lucrat după Primul Război Mondial la Compania Excelsior.
În anii 1950 a fost profesoară la „Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale” din București, unde i-a avut ca studenți printre alții pe Mircea Albulescu, Gina Patrichi și Victor Rebengiuc.[2]
A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa I (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”,[3] cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”[4] și cu Ordinul 23 August clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[5]
A primit și titlul de Artistă a Poporului. Se spunea că: "Atunci când juca Aura pe scenă, senzația era că s-au oprit troleibuzele pe Magheru", mărturisește actorul Florin Zamfirescu (fost rector al UNATC) într-un interviu la TVR în 20-IX-2018. [6]
Aura Buzescu a murit în 1992 la București.
A fost căsătorită cu Alexandru Buzescu, fruntaș liberal, economist de meserie, a administrat investițiile Brătienilor. Acesta a construit casa din Grădina Icoanei, lipită de Teatrul Luciei Sturza Bulandra, în care artista a locuit.
O stradă din București, din Sectorul 2, a fost numită în cinstea ei.
OpiniiModificare
- Ileana Berlogea laudă „forța ei de interiorizare, sobrietatea comunicării exterioare și puterea de convingere aproape telepatică, inexplicabilă...” (Rampa și ecranul), 2000
- Prof. univ. Florin Zamfirescu: „Aura Buzescu a avut aceeași măreție, același har incontestabil de a produce schimbări de esență în arta dramatică interpretativă”.[6]
NoteModificare
- ^ „Vă mai amintiți de”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Criza strînge rîndurile în teatru - Numarul 472 - Aprilie - 2009 - Arhiva - Observatorcultural.ro
- ^ Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
- ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 6.
- ^ a b http://www2.gds.ro/Cultura/2006-12-21/Jubileul+promotiei+de+aur[nefuncțională] https://www.youtube.com/watch?v=3vA3TwCdKz0&t=1115s
Legături externeModificare
- Aura Buzescu și puntea dintre generații, 1 decembrie 2013, Liliana Matei, Ziarul Metropolis