Leo Baekeland

chimist american de origine belgiană
Leo Baekeland
Leo Baekeland ca 1906.jpg
Date personale
Născut[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Gent, Flandra, Belgia[7] Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[4][5][6][8] Modificați la Wikidata
Beacon⁠(d), New York, SUA[9] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Sleepy Hollow[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (hemoragie cerebrală) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCéline Swarts[*][7] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Belgium (civil).svg Belgia
Flag of the United States.svg Statele Unite ale Americii (–) Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
inventator Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuGent
Coconut Grove[*][[Coconut Grove (neighborhood of Miami in Miami-Dade County, Florida, USA)|​]]  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Gent[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Gent  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia John Scott[*]
Willard Gibbs Award[*][[Willard Gibbs Award (American chemistry award)|​]] ()[2]
Perkin Medal[*][[Perkin Medal (American award for industrial chemical research)|​]] ()
National Inventors Hall of Fame[*][[National Inventors Hall of Fame (award)|​]]
Franklin Medal[*][[Franklin Medal (science award by the Franklin Institute, Philadelphia)|​]] ()
Semnătură
Signature of Leo Hendrik Arthur Baekeland.png

Leo Henricus Arthur Baekeland (n. 14 noiembrie 1863 – d. 23 februarie 1944) a fost un chimist american de origine belgiană. El este cunoscut pentru invențiile sale: hârtia fotografică Velox în 1893 și bachelita în 1907. El a fost supranumit "Tatăl Industriei de mase plastice"[10]:13 pentru invenția sa, bachelita, un material plastic ieftin și neinflamabil care a marcat începutul industriei moderne a maselor plastice.[11][12]

BiografieModificare

Leo Baekeland s-a născut în Ghent, Belgia, pe 14 noiembrie 1863,[13] fiind fiul unui cizmar și a unei menajere.[14] Ulterior, a declarat revistei The Literary Digest că numele său de familie este de origine flamandă și înseamnă teren cu balize.[15] Și-a petrecut o mare parte din viața sa în Ghent, Belgia. A absolvit cu onoruri Școala Tehnică Municipală din Ghent și a primit o bursă din partea orașului[16]:102 pentru a studia chimia la Universitatea din Ghent, la care a intrat în 1880.[10]:13 El a dobândit un doctorat maxima cum laude , la vârsta de 21 de ani.[16]:102 După o scurtă perioadă în care a fost profesor de fizică și chimie la Școală Normală Guvernamentală din Bruges (1887-1889), a fost numit profesor de chimie la Ghent, în 1889.[10]:14 Baekeland s-a căsătorit cu Céline Vielman, fiica profesorilor săi, Teodor Vielman și Celine (Platteau) Vielman, pe data de 8 august 1889. Au avut trei copii, George, Nina, și Jenny.[17]

ReferințeModificare

  1. ^ https://www.science.org/doi/pdf/10.1126/science.42.1081.371.a  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://chicagoacs.org/Willard_Gibbs_Award  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Leo Baekeland, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b Leo Hendrik Baekeland, Brockhaus Enzyklopädie 
  6. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ a b https://books.google.com/?id=3zYOAQAAMAAJ&pg=PA330  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Leo Baekeland, GeneaStar 
  9. ^ EKELAND DEAD; CREATED BAKELITE (în engleză), The New York Times, , accesat în  
  10. ^ a b c Landmarks of the Plastics Industry. England: Imperial Chemical Industries Ltd., Plastics Division. . pp. 13–25. 
  11. ^ Bowden, Mary Ellen (). „Leo Baekeland”. Chemical achievers : the human face of the chemical sciences. Philadelphia, PA: Chemical Heritage Foundation. ISBN 9780941901123. 
  12. ^ Amato, Ivan (). „Time 100: Leo Baekeland”. Arhivat din original la . Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
  13. ^ Sas, Benedikt; Vocht, Stanislas De; Jacobs, Philippe (). Intellectual Property and Assessing its Financial Value. Kidlington: Chandos Publishing. pp. 2–7. ISBN 9781843347927. Accesat în . 
  14. ^ Gratzer, Walter (). Giant molecules : from nylon to nanotubes. Oxford: Oxford University Press. ISBN 978-0199562138. 
  15. ^ Funk & Wagnalls, 1936.
  16. ^ a b Bijker, Wiebe E. (). „The Fourth Kingdom: The Social Construction of Bakelite”. Of bicycles, bakelites, and bulbs : toward a theory of sociotechnical change (ed. 1st MIT Press pbk). Cambridge, Mass.: MIT Press. pp. 101–198. ISBN 9780262522274. Accesat în . 
  17. ^ „Leo Baekeland”. Soylent Communications. Accesat în .