Leonte Comșa
| Leonte Comșa | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Mândra, Brașov, România |
| Decedat | 1981 (86 de ani) Sibiu, România |
| Cetățenie |  Austro-Ungaria Regatul României.svg){kind=small} Republica Populară Română.svg){kind=small} Republica Socialistă România |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Gradul | general de brigadă |
| Bătălii / Războaie | Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Mihai Viteazul () |
Modifică date / text  | |
Leonte Comșa (n. , Mândra, Brașov, România – d. 1981, Sibiu, România) a fost un ofițer român de infanterie care a comandat un batalion pe frontul antisovietic din cel de-al Doilea Război Mondial, săvârșind acte de eroism remarcate printr-un decret regal. A fost înaintat după război la gradul de general de brigadă.
Cariera militară
modificareA fost înaintat la gradul de locotenent-colonel în 31 octombrie 1940.[1] Locotenent-colonelul Comșa a comandat un batalion pe frontul antisovietic în cel de-al Doilea Război Mondial și a fost grav rănit pe 27 august 1941 în luptele din cadrul Bătăliei de la Odesa.[2]
A fost decorat pe 7 ianuarie 1942 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a:
- „Pentru bravura de care a dat dovadă în luptele din ziua de 17 August 1941, când din proprie inițiativă a atacat și cucerit păduricea S. Bujalik, în care inamicul rezistase 4 zile. În ziua de 27 August 1941, cu toate că inamicul oprise pe tot frontul înaintarea grupării, reușește să înainteze cu batalionul 1 km Nord obiectivul zilei, deși dreapta și stânga era în urma sa. Cu toate contraatacurile inamice își menține poziția cucerită până la ora 16,30, când cade rănit de schije la ambele mâini și picioare”.
- Decretul regal nr. 40 din 7 ianuarie 1942[2]
A fost înaintat la gradul de colonel în 8 noiembrie 1944, cu vechimea de la data de 22 iunie 1944.[1] A fost înaintat în 1946 la gradul de general de brigadă.
Generalul de brigadă Leonte Comșa a fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, în baza legii nr. 433 din 1946, și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947.[3]
După trecerea în rezervă, a fost întemnițat și mutat cu domiciliul forțat în Moldova, pentru aversiunea față de regimul comunist. După eliberarea din regimul pedepselor s-a întors la Sibiu. A scris cartea Memorii din război.[4]
Decorații
modificare
Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa III-a (7 ianuarie 1942)[2]
Note
modificare- ^ a b Decretul regal nr. 2.242 din 21 noiembrie 1944 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 273 din 24 noiembrie 1944, partea I-a, p. 7.599.
- ^ a b c Decretul Regal nr. 40 din 7 ianuarie 1942 pentru conferirea Ordinului Militar Mihai Viteazul cl. III, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 12 din 15 ianuarie 1942, partea I-a, p. 214.
- ^ Decretul Regal nr. 1.652 din 7 august 1947 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7.499.
- ^ M.Fg. „Eroii nu mor niciopdată”. monitorfg.ro.
Lectură suplimentară
modificare- Paul Abrudan, „General de brigadă Leonte Comșa – Memorii de război”, în Studii și materiale de muzeografie și istorie militară, nr. 10, București, 1976, pp. 197-206.
Legături externe
modificare- L.B., „Eroii nu mor niciodată”, în Monitorul de Făgăraș, 18 mai 2010.