Lesea Ukrainka

Lesia Ukrainka
Date personale
Nume la naștere	Larîsa Petrivna Kosaci
Născută	13/25 februarie 1871 Novohrad-Volînskîi, gubernia Volînia⁠(d), Imperiul Rus
Decedată	1 august 1913 (42 de ani) Surami⁠(d), viceregatul Caucazului⁠(d), Imperiul Rus
Înmormântată	cimitirul Baikove[*]​
Cauza decesului	cauze naturale (Pott disease[*][[Pott disease (tuberculosis of the spine)|​]])
Părinți	Petro Kosach[*][[Petro Kosach (Ukrainian social activist (1842–1909))|​]] Olga Petrovna Kosaci[*][[Olga Petrovna Kosaci (Ukrainian academic (1849–1930))|​]]
Frați și surori	Oksana Kosach-Shymanovska[*][[Oksana Kosach-Shymanovska (muziciană ucraineană)|​]] Isidora Petrovna Kosaci-Borisova[*][[Isidora Petrovna Kosaci-Borisova (scriitoare ucraineană)|​]] Olha Kosach-Kryvyniuk[*][[Olha Kosach-Kryvyniuk (jurnalistă ucraineană)|​]] Mihail Petrovici Kosaci[*][[Mihail Petrovici Kosaci (scriitor ucrainean)|​]] Mykola Kosach[*][[Mykola Kosach (Ukrainian social activist (1884-1937))|​]]
Căsătorită cu	Klîment Kvitka[*][[Klîment Kvitka (Ukrainian musicologist and ethnographer (1880–1953))|​]]
Cetățenie	Ucraina
Ocupație	poet traducătoare scriitoare dramaturgă
Limbi vorbite	limba franceză limba ucraineană limba rusă
Activitate
Pseudonim	Леся Українка
Limbi	limba ucraineană limba rusă limba franceză
Specie literară	Genul dramatic[*]​
Opere semnificative	Lisova pisnea[*][[Lisova pisnea |​]]
Semnătură

Lesea Ukrainka (în ucraineană Леся Українка), pe numele real Larisa Kosaci-Kvitka, (n. 13/25 februarie 1871, Novohrad-Volînskîi, gubernia Volînia^⁠(d), Imperiul Rus – d. 1 august 1913, Surami^⁠(d), viceregatul Caucazului^⁠(d), Imperiul Rus) a fost o scriitoare și traducătoare ucraineană.  A scris în genuri ca poezie, lirică, epos, teatru, proză, publicistică. De asemenea, a lucrat mult cu folclorul (220 de cântece populare înregistrate cu vocea ei), a participat activ în mișcarea națională din Ucraina.

Este cunoscută pentru ciclurile de poezii „Pe aripile cântecelor" (1893), „Gânduri și vise" (1899), „Ecouri" (1902), poemul „Povestea antică" (1893), „Un singur cuvânt" (1903), piesele de teatru „Nevasta boierului"(1913), „Kassandra "(1903-1907) „În catacombe"(1905), „Cântec de pădure"(1911) și altele.

Biografie

Părinții

Mama, Olga Dragomanova-Kosaci - scriitoare, care a creat sub pseudonimul Olena Pcilka (poezii și povești pentru copii în limba ucraineană, bine cunoscute în Ucraina), a participant activ în mișcarea feministă, a publicat antologia "Prima Coroană".

Tata, Piotr A. Kosaci a fost proprietar de pământ cu o educație aleasă, iubitor de literatură și pictură.

Primii ani, Lesea i-a petrecut în Volîn: în Novograd Volîn (1871 - primăvara anului 1879), în Luțk, satul Kolodiajne, lângă orașul Kovel.

În casa familiei Kosaciov deseori se adunau scriitorii, artiștii și muzicienii, se organizau seri de literatură și concerte. Unchiul Lesii, Mihail Drahomanov, a fost un om de știință celebru, personalitate binecunoscută, care înainte de a emigra în Franța și Bulgaria, a colaborat cu Ivan Franko. El este unul dintre membrii de familie, care a avut un impact major asupra nepoatei cu privire la convingerile socialiste, idealul de a servi patria, pe care ea l-a dezvoltat și care a ajutat-o ​​să devină critic literar și folclorist.

Copilăria

Lesea Ucrainka și fratele ei, Mihail (numiți în familie - Mișelosia) au avut profesori particulari. La 4 ani, Lesea deja știa să citească.

În ianuarie 1876, Mihail și Larisa Kosaci pleacă la Kiev pentru a-și lua rămas bun de la M.Dragomanov, înainte de emigrarea lui forțată.

În vara aceluiași an, Olga Kosaci, împreună cu copiii săi, Lesea și Mihailo, au plecat în vacanță în satul Jaborițî. Acolo, pentru prima dată, Lesea a auzit prima de la mama sa povestea despre "mavka" (zâna pădurii) și a făcut cunoștință cu folclorul ucrainean. Împreună cu mama, copiii mergeau prin casele din sat și adunau cântece și diverse ornamente etnice pentru colecția sa.

În anul 1878, părinții Lesiei au plecat la expoziția mondială de la Paris, pentru a se întâlni cu Mihail Drahomanov. De copii a avut grijă în acea perioadă Elena Antonovna Kosaci, sora tatălui. Prietenia cu "mătușa Elea" a lăsat o amprentă asupra vieții și a operei poetesei.

Pe 7 (19) noiembrie a aceluiași an, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne, tatăl Lesiei, P.A. Kosaci a fost transferat cu serviciul în orașul Luțk.

În martie anul 1879, Elena Antonovna Kosaci, mătusă Lesiei, a fost arestată pentru că a participat la asasinarea șefului jandarmilor Drentelna; mai târziu, ea a fost trimisă în provincia Oloneț, iar în 1881 a fost exilată în Siberia, pentru 5 ani (în orașul Yalutorovsk, regiunea Tiumen, apoi în Tiumen). Aflând acest lucru, la sfârșitul lui 1879 (sau începutul anului 1880), Lesea a scris prima sa poezie - "Speranța".

În vara anului 1880, Alexandra Antonovna Kosaci-Șimanowski, mătușa Lesei, împreună cu doi fii ai săi, se mută la Luțk, la familia Kosaci. Motivul mutării a fost arestarea și exilarea în Siberia a soțului ei, Boris Șimanowski. Pentru toată viața Lesea i-a fost recunoscătoare "mătușei Sașa" - prima sa profesoară de muzică.

Pe 6 (18) ianuarie, Lesea s-a îmbolnăvit, a răcit grav, fapt care a fost începutul unei boli grele. Au apărut dureri acute în piciorul drept. De la început toți au crezut că e vorba de reumatism acut, însă, durerile s-au răsfrânt și asupra brațelor.

În acest an Olga Kosaci își duce copiii, Lesea și Mihail, la Kiev, ca aceștia să învețe la profesori particulari.

Acolo, Mihail și Lesea au început să învețe la liceu cu program pentru băieți, unde Lesea lua ore de pian de la soția lui M. Lysenko - Olga Alexandrovna O'Connor.

La începutul lunii mai 1882, familia Kosaci se mută la Kolodiajne, care a devenit reședința permanentă a familiei.

Între timp, Lesea și fratele său, Mihail locuiesc în Kiev, învață la profesori particulari, studiază limbile greacă și latină.

În vara anului 1883, Lesea a fost diagnosticată cu tuberculoză osoasă, în luna octombrie a aceluiași an, profesorul Alexandr Rinek i-a operat brațul stâng, îndepărtând oasele afectate. În decembrie, Lesea se întoarce de la Kiev la Kolodiajne, se simțea mai bine și a început să învețe franceză și germană.

Pe 29 (10 iunie), 1882 s-a născut sora Oksana, 22 august (septembrie-2) 1884 - fratele Nikolai.

Tinerețea

Încă din 1884, Lesea a scris în mod activ poezie ( "Crin din vale", "Sapho", "Vara frumoasă a trecut" și altele.) și o publică în revista "Steaua". În acel an a și apărut pseudonimul "Lesea Ucrainka".

Pentru o vreme Larisa a mers la școala "O. Murashko" din Kiev. Din această perioadă a rămas o imagine pictată în ulei. Larisa a trebuit să învețe de sine stătător, a fost ajutată foarte mult de către mama ei, care cunoștea mai multe limbi europene, în afară de limba ucraineană, cunoștea rusa, poloneza, bulgara, greaca și latina, fapt ce arătă nivelul ei intelectual. Olga Petrovna a educat-o pe Lesea ca pe o persoană puternică, care nu are dreptul să-și exteriorizeze sentimentele. La vârsta de 19 ani, Lesea a scris un manual pentru surorile ei "Istoria antică a națiunilor orientale" (publicat în Ekaterinoslav, 1918).

Lesea Ucrainka a tradus în limba ucraineană astfel de scriitori și poeți ca Nikolai Gogol, Adam Mickiewicz, Heinrich Heine, Victor Hugo, Homer.

Maturitate

După ce a fost în Galiția în 1891, iar mai târziu, în Bucovina, Ucrainka s-a întâlnit cu mai multe personalități notorii din vestul Ucrainei: Ivan Franko, Michael Pavlik, Olga Kobyleanska, V.Stefanyk, Osip Makovey, Natalia Kobrînska. Baza principiilor socio-politice a Larisei Kosaci s-a format în perioada anilor 1894-1895, la Sofia, atunci când ea a stat jumătate de an la unchiul ei Mihail Dragomanov, dar și moartea unchiului, fiind un moment tragic, care a marcat-o.

În 1896-1898, Lesea Ucrainka este unul dintre fondatorii primei organizații socialiste din Ucraina de pe Nipru. A fost apropiată de marxism și social-democrația revoluționară. La sfârșitul decadei 1890 a citit „Capitalul” lui Karl Marx, iar în 1902 a tradus în l. ucraineană „Manifestul Partidului Comunist”.

Ultimii ani

Din necesitatea unui tratament, Lesea călătorește în Germania, Austro-Ungaria, Italia, Egipt, de multe ori vizitează regiunea Caucazului, Odesa, Crimeea, fapt ce i-a îmbogățit și a contribuit la extinderea orizonturilor scriitoarei.

La începutul lunii martie 1907 Lesea Ucrainka s-a mutat de la Kolodiajne la Kiev. La sfârșitul lunii martie a călătorit în Crimeea împreună cu Klement Kvitca, ocazie cu care, în special, a vizitat Sevastopolul, Yalta și Alupka.