Lidia Noroc-Pînzaru
| Lidia Noroc-Pînzaru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (82 de ani)  Ustia, raionul Glodeni, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Cetățenie |  Moldova |
| Ocupație | actriță de teatru[*] |
| Alma mater | Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți |
| Alte premii | |
| Medalia „Meritul Civic” (1993) | |
Modifică date / text  | |
Lidia Noroc-Pînzaru (n. , Ustia, raionul Glodeni, gubernia Basarabia, Imperiul Rus) este o actriță de teatru din Republica Moldova.
Copilărie și studii
modificareCând avea vârsta de 3 ani, Lidia și părinții ei s-au mutat de la Ustia la Bălți, pe strada Salom Aleihem. A învățat la școala nr. 4, unde juca în diferite mini-spectacole organizate de profesoara de limba franceză. După 10 clase, este primită la studii teatrale.[1]
S-a format ca profesoară de limba și literatura română la Institutul Pedagogic Alecu Russo din Bălți (actualmente Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți) în perioada 1976-1981, la profesorii E. Botezatu și I. Evtușenco.[2]
Carieră
modificareA făcut parte din trupa Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălți începând cu anul 1959. Primul său rol a fost Ionică, un băiețel de 7 ani, în piesa „Jertfa” de Gheorghe Timofte.[3] A mai interpretat aprox. 70 de roluri,[4] printre care:[2]
- Odochia în Odochia de Ion Puiu
- Valea în Poveste din Irkutsk de Aleksei Arbuzov
- Amalia în Grădina cu trandafiri de Enn Vetemaa(d)
- Luluța în Chirița în provincie de Vasile Alecsandri
- Zamfira în Piatra din casă de Vasile Alecsandri
- Ferchezoanca în Doi morți vii de Vasile Alecsandri
- Ruxanda Doamna în Despot-Vodă de Vasile Alecsandri
- Mița Bostan în D-ale carnavalului de Ion Luca Caragiale
- Zana în Adie, vântule, adie de Rainis(d)
- Rozaria în Familia mea(d) de Eduardo De Filippo
- Croce în Liolà(d) de Luigi Pirandello
A părăsit teatrul în 1990, pentru a munci în sectorul administrativ. În 1990-1999 a fost șefă a Direcției cultură a municipiului Bălți, apoi până în 2003 șefă a direcției județene de cultură. Din 2003 până cel puțin în 2016 este președinte al Consiliului de ramură al Sindicatului lucrătorilor din cultură. A fondat „Clubul Meșterului Popular” și concursul „Steluța Bălțiului”.[1]
Premii și recunoaștere
modificareLidia Noroc-Pînzaru a fost distinsă cu următoarele premii:[1][2]
- Titlul onorific „Artistă Emerită din RSSM” (1981)
- Ordinul „Insigna de Onoare” (1986)
- Medalia „Meritul Civic” (1993)
Biobibliografia artistei (ISBN 978-9975-9712-5-6) a fost alcătuită în 2008 la Biblioteca municipală „Eugeniu Coșeriu” din Bălți de către Zinaida Dolință și Inga Cojocaru.[4]
Viață personală
modificareEste sora actriței Valentina Noroc-Dolgaciova.[1] A fost căsătorită cu regizorul Anatol Pînzaru.[5] După moartea acestuia, a înființat Fundația „Anatol Pînzaru”, reușind să fondeze și premiul „Anatol Pînzaru” pe lângă Uniunea Teatrală din Republica Moldova.
Note
modificare- ^ a b c d Manole, Lilia (). „Artista Emerită a Republicii Moldova, doamna Lidia Noroc-Pînzaru, muză a unei dinastii de actori”. Confluențe Literare (2030). ISSN 2359-7593. Accesat în .[nefuncțională]
- ^ a b c Colesnic 2000, p. 206.
- ^ „Mereu firească în orice rol. 75 de ani a împlinit Lidia Noroc-Pînzaru”. Primăria Municipiului Bălți. . Accesat în .
- ^ a b Roibu, Nicolae (). „O doamnă frumoasă ca o sărbătoare”. Timpul de dimineață. Accesat în .
- ^ „Lidia Noroc-Pînzaru. Despre actori și spectatori într-un teatru modern”. Bălți TV. . Accesat în .
Bibliografie
modificare- Colesnic, Iurie (). Femei din Moldova: enciclopedie. Chișinău.