Lidia Ruslanova
Lidia Andreevna Ruslanova (uneori scris Lidiya sau Lydia, în rusă Лидия Андреевна Русланова; n. , Alexandrovka(d), Klyuchevskiy Rural Council(d), RSFS Rusă, URSS – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost una dintre cele mai mari și mai iubite interprete ruse de muzică populară.[6]
Primii ani
modificareS-a născut în satul Cernavka de lângă Saratov, într-o familie de țărani, și a fost botezată Agafia Leikina (în rusă Агафья Лейкина).[7] Părinții ei au murit până când ea a ajuns la vârsta de cinci ani: tatăl ei în Războiul Ruso-Japonez și mama ei imediat după. Ca urmare, și-a petrecut copilăria într-un orfelinat.[8] Ea a început să cânte atunci când s-a alăturat corului de copii al parohiei locale și în curând a devenit solistă.[9]
Unchiul ei a invitat-o să lucreze într-o fabrică de mobilă. Unul din proprietarii fabricii a auzit-o cântând în timp ce lucra și i-a recomandat să meargă să studieze la Conservatorul din Saratov.[10] Cu toate acestea, ea nu a putut urma studii academice. În timpul Primului Război Mondial a lucrat într-un tren spital și l-a întâlnit în acea perioadă pe Vitalii Stepanov, cu care a avut un copil, născut în mai 1917. El a părăsit-o după un an, din cauza stilului ei de viață haotic. Potrivit unei surse din Saratov, ea s-a căsătorit cu un alt bărbat care a murit mai târziu în Războiul Civil Rus, căruia i-a luat numele.[11]
Cariera
modificareRuslanova a susținut primul concert la vârsta de 16 ani, în fața unui public format din militari, cântând tot ce știa. Ea a început să cânte pentru soldații ruși în timpul Războiului Civil Rus și a debutat ca solistă profesionistă în Rostov-pe-Don în 1923. A fost remarcată pentru vocea și timbrul distinct, revitalizând tradiția veche a interpretării cântecelor populare rusești în ocazii festive. Până în 1929, ea a trăit cu un funcționar de la CEKA, apoi s-a căsătorit cu Vladimir Kriukov.[12]
În cursul anilor 1930, Ruslanova a ajuns foarte populară. Ea a devenit artist al asociației de stat a companiilor de teatru muzical, varietăți și circ în 1933 și a cântat în întreaga Rusie în restul deceniului. Atunci când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, ea a făcut neîncetat turnee de pe un front pe altul, contribuind la stimularea curajului soldaților cu cântecele ei patriotice.[13] Cele mai cunoscut melodii interpretate de ea au fost Valenki și Katiușa, scris special pentru ea. În timpul Bătăliei Berlinului, ea a cântat pe scările clădirii arse a Reichstagului.
Ruslanova a devenit una dintre cele mai bogate femei din Rusia Sovietică și chiar a finanțat construcția a două baterii Katiușa, care au fost pe care le-a prezentat Armata Roșie în 1942. În același an, ea a primit titlul de Artist de Onoare al Republicii Sovietice Socialiste Federative Ruse. Stilul ei dur și limbajul ascuțit au făcut-o să fie privită ca o potențială amenințare pentru autoritățile sovietice. În 1948, din cauza asocierii cu mareșalul Gheorghi Jukov (care a condus Armata Roșie la înfrângerea Germaniei Naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și care a devenit un puternic adversar politic al lui Iosif Stalin în anii de după război) soțul Ruslanovei, erou al Uniunii Sovietice, generalul locotenent Vladimir Kriukov a fost arestat și Ruslanova i-a urmat doi ani mai târziu. I s-a impus să semneze o declarație că soțul ei era vinovat de trădare, dar ea a refuzat așa că a fost condamnată la 10 ani de muncă într-un lagăr.
În gulagul unde a fost trimisă, Ruslanova a devenit o vedetă idolatrizată atât de deținuți, cât și de administrație. Prin urmare, ea a fost mutat într-o celulă de închisoare din Vladimirski Țentral. După moartea lui Stalin, a fost eliberată pe 4 august 1953; era slabă, palidă și se deplasa cu greutate. Cu toate acestea, și-a reluat aproape imediat activitatea artistică. Perioada petrecută în închisoare a fost trecută sub tăcere în presă timp de câteva decenii.[14] Deși nu a obținut premii și titluri, Ruslanova a prezidat primul Festival Unional de Cântece Sovietice, împreună cu Leonid Utiosov, Mark Bernes și Klavdia Șuljenko. Ea a continuat să cânte până la moartea ei în 1973, la vârsta de 72 de ani.
Craterul Ruslanova de pe Venus este numit după Lidia Ruslanova.
Discografie
modificare
- 1996: Поёт Лидия Русланова[15]
- 2000: Царица Русской песни[16]
- 2001: Великие исполнители России XX века
- 2002: Русские народные песни[17]
- 2007: Имена на все времена[18]
- Links to her CDs
Note
modificare- ^ „Lidia Ruslanova”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ Русланова Лидия Андреевна (în rusă), Bolșaia rossiiskaia iențiklopedia[*]
- ^ Lidiya Ruslanova, Find a Grave, accesat în
- ^ Русланова потрясла Шаляпина и всю Россию (în rusă)
- ^ Досье на звёзд 1934—1961 (în rusă)
- ^ „Ruslanova Lidia singer :: people :: Russia-InfoCentre”. Russia-InfoCentre. Accesat în .
- ^ MacFadyen, David (). Songs for Fat People. McGill-Queen's Press. p. 201. ISBN 0-7735-2441-X.
- ^ MacFadyen, pp.201-202
- ^ Ferrero, Ángel. „Katiusha is 70 years old”. Cubanow.net. Accesat în . Mai multe valori specificate pentru
|nume=și|last=(ajutor) [nefuncțională] - ^ MacFadyen, p.202
- ^ MacFadyen, pp.202–3
- ^ MacFadyen, p.203
- ^ MacFadyen, p.204
- ^ MacFadyen, p.208
- ^ „альбом "Поёт Лидия Русланова"”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „альбом «Царица русской песни”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Поёт Лидия Русланова. Русские народные песни. Записи 1930-40-х годов”. Accesat în .
- ^ „Имена на все времена. Лидия Русланова (mp3)”.