Deschide meniul principal

Limba carelă este o limbă fino-ugrică vorbită în Rusia (Republica Carelia și unele zone învecinate) și Finlanda. Este considerată de unii lingviștii dialect al limbii finlandeze.

Limba carelă face parte din grupul de limbi fino-ugrice, alături de limba finlandeză, limba maghiară și limba estoniană.[1]

În prezent, limba carelă se află în declin în fața limbii ruse în Rusia și a finlandezei literare în Finlanda.

Contextul politico-istoricModificare

După terminarea Războiului de Iarnă, la 12 martie 1940, la Moscova a fost semnat tratatul de pace care satisfăcea multe din pretențiile înaintate de URSS Finlandei în octombrie 1939. În urma acestui tratat, Uniunea Sovietică a anexat Istmul Carel cu orașul Viipuri (devenit Vîborg), golful Viipuri cu insulele de acolo, coastele de nord și de vest ale lacului Ladog și alte teritorii. Finlanda transmitea URSS, în arendă pentru 30 de ani, peninsula Hanco, unde urma să fie construită o bază militară-maritimă, iar insulele Åland trebuiau demilitarizate. Până în 1940, pe teritoriul ocupat de sovietici locuiau 12% din populația Finlandei. Încă în anii ’20, identitatea etnică a finlandezilor care locuiau în RASS Carelă (componentă a ceea ce a devenit ulterior Republica Socialistă Sovietică Carelo-Finică) a fost reconsiderată de regimul bolșevic ca fiind una „carelă”, deosebită de cea finlandeză, iar limba acestora – limba finlandeză – a fost trecută la alfabetul rus și redenumită „limba carelă”[2], situație similară cu cea din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, unde limba română a fost redenumită în limba moldovenească și trecută la alfabetul chirilic.

La sfârșitul anilor 80 ai secolului XX a fost elaborată o scriere latină pentru limba carelă.[3]

Referințe și noteModificare