Limbi mande
Etnicitate popoarele mande
Distribuire geografică Africa de vest
Clasificare lingvistică
Limbi nigero-congoleze ?
  • Limbi mande
Subdiviziuni
Manding-Kpelle (centru și sud-vest)
Samogo-Soninke (nord-vest)
Dan-Busa (est)
ISO 639-5 dmn
Această pagină poate conține caractere Unicode.

Limbile mande sunt vorbite în mai multe țări din Africa de vest de către popoarele mandé și includ limbile maninka, mandinka, soninke, bambara, kpelle, dioula, bozo, mende, susu, și vai. Din această familie fac parte „între 60 și 75 de limbi vorbite de către 30 până la 40 de milioane de oameni”[1], în principal în Burkina Faso, Mali, Senegal, Gambia, Guinea, Guinea-Bissau, Sierra Leone, Liberia și Coasta de Fildeș. Limbile mande au fost considerate, în mod tradițional, o ramură divergentă a familiei nigero-congoleze, dar clasificarea a fost controversată.

Distribuire geografică modificare

Valentin Vydrin a concluzionat că „zona natală a limbilor mande în a doua jumătate a mileniului IV î.Hr. se afla în Sahara de sud, undeva spre 16° sau chiar 18° latitudine nordică și între 3° și 12° longitudine vestică”.[2]

Istoric modificare

Grupul a fost recunoscut pentru prima dată în 1854 de Sigismund Wilhelm Koelle, în lucrarea Polyglotta Africana. El a menționat 13 limbi sub titlul Familia lingvistică nord-vestică a Sudanului superior sau Familia de limbi Mandéga. În 1901, Maurice Delafosse a făcut o distincție între două grupuri.[3] Acesta descrie un grup nordic mandé-tan și un grup sudic mandé-fu. Distincția s-a făcut practic numai pentru că limbile din nord folosesc expresia tan pentru zece, iar limbile de sud folosesc fu. În 1924, Louis Tauxier a menționat că distincția nu este întemeiată și există cel puțin un al treilea subgrup pe care l-a numit mandé-bu. Abia în 1950, André Prost a susținut această viziune și a oferit detalii suplimentare.

În 1958, Welmers a publicat un articol denumit The Mande languages unde a împărțit limbile în trei subgrupuri: nord-vest, sud și est. Concluzia sa s-a bazat pe cercetări lexicostatistice. Joseph Greenberg a urmat această distincție în lucrarea „Limbile Africii” (1963). Long (1971) și Gérard Galtier (1980) urmează distincția în trei grupuri, dar cu diferențe notabile.

Există diverse opinii cu privire la vechimea limbilor mande. Greenberg a sugerat că grupul nigero-congolez, care în opinia sa include limbile mande, a început să se despartă în jurul mileniului al V-lea î.Hr.. Vorbitorii săi practicau o cultură neolitică, așa cum este indicat de cuvintele proto-nigero-congoleze pentru „vacă”, „capră” și „cultivare”.[4]

Limbile mande sunt considerate a fi o familie de limbi independente de către Dimmendaal (2011).[5]

Clasificare modificare

Familia mande nu împărtășește morfologia caracteristică majorității limbilor nigero-congoleze, cum ar fi sistemul claselor substantivale. Blench consideră că este o ramură timpurie care, ca și ijoid și poate dogon, s-a despărțit înainte de a se dezvolta cu totul. Dwyer (1998) a comparat-o cu alte ramuri din familia nigero-congoleză și a constatat că acestea formează o familie coerentă, mande fiind cea mai divergentă dintre ramurile pe care le-a analizat. Cu toate acestea, Dimmendaal (2008) susține că dovezile pentru incluziune sunt subțiri, fără dovezi noi de zeci de ani încoace, iar pentru moment mande este de obicei considerată a fi o familie independentă.[6]

Majoritatea clasificărilor interne ale mande se bazează pe lexicostatistică, iar rezultatele sunt nesigure (a se vedea, de exemplu, Vydrin (2009),[7] pe baza listei Swadesh).[8] Următoarea clasificare din Kastenholz (1996) se bazează pe inovații lexicale și lingvistică comparativă;[9] Detaliile despre mande de est sunt de la Dwyer (1989, 1996), rezumate în Williamson & Blench 2000.[10]

Mande 
 Mande de est 
 (Dan–Busa) 
Mande de 
Sud(-est)
 Mano–Dan 

Mano


 Guro–Dan 

DanGooTura



GuroYaure




 Nwa–Beng 

MwaWan



GbanBeng




 Bisa–Busa 
 Samo–Busa 

Samo


Limbile  busa 

BusaBoko



ShangaTyenga





Bissa




Mande de vest 
Centru vest 
(Manding–Kpelle)
Mande centrală
 Manding–Jɔgɔ 
Jɔgɔ–Jeri

Jeri



Limbile jɔgɔ (Ligbi)



 Manding–Vai 

VaiKɔnɔ (și posibil Dama)


 Manding–Mokole 

Limbile manding



Limbile mokole






SusuYalunka



 Mande de  sud-vest
 Mende–Loma 

Looma


 Mende–Bandi 

BandiZialo



MɛndeLoko





Kpɛllɛ




Nord-vest
(Samogo–Soninke) 
 Nord-vest  propriu
 Soninke–Bobo 

Bɔbɔ


 Soninke–Bozo 

Soninke



Bozo





Limba samogo (parțial: Duun–Sembla)




(Jowulu)






Paperno descrie limbile Beng și limba dispărută Gbin ca două ramuri principale ale limbilor mande sudice.

Limbi în Nigeria modificare

Mai jos este o listă de nume de limbă, populații și locuri (numai din Nigeria) din Blench (2019).[11]

Limba Ortografii alternative Numele nativ pentru limbă Endonim (e) Alte nume (bazate pe loc) Alte nume pentru limbă Exonim Vorbitori Loc(uri)
Sorko (dispărută) Bozo (nu este recomandat) Sarkanci Sarkawa Majoritatea oamenilor de etnie sorko vorbesc acum doar hausa. În principal în Mali Statele Niger, Kwara și Kebbi; pescarii de pe lacul Kainji
Busa Boussa Bìsã́ sg. Busa, pl. Busano Busagwe, Busanse, Boussanse, Busanci 11.000 în Nigeria (1952 W&B); 50.000 în Nigeria, 50.000 în Benin (1987 UBS) Statul Kwara; Statul Niger, Borgu LGA; Statul Kebbi, Bagudo LGA; și în Republica Benin
Kyenga Kyangganya Kyanggani pl. Kyanggana Kenga, Tyenga cinci sate pe partea Nigeriei care vorbesc limba; 7.591 (1925 Meek); 10.000 inclusiv Shanga (1973 SIL) Statul Niger, Borgu LGA, la nord de Illo; și în Republica Benin și Niger
Shanga Shonga 10.000, inclusiv Kyenga (1973 SIL): limbă pe cale de dispariție Statul Kebbi, Bagudo și Yauri LGA
Boko Boo Boko 120.000 toată populația (estimare 2004) Statul Niger, Borgu LGA. Zona Nikki – Kande, Republica Benin.
Bokobaru sg. Busa, pl. Busano Kaama, Zogbme, Zugweya, Zogbeya Kaiama 30–40.000 (estimare 2004) Statul Kwara . Orașul Kaiama și satele din jur

Caracteristici modificare

Limbile Mande nu au sistemul de clase substantivale sau extensiile verbale ale limbilor atlantico-congoleze și pentru care limbile bantu sunt atât de faimoase, dar Bobo are forme cauzative și intranzitive pentru verbe. Limbile mande de sud-vest și soninke prezintă mutație consonantă inițială. Pluralitatea este cel mai adesea marcată cu un clitic, iar în unele limbi, prin ton, ca de exemplu în sembla. Pronumele au adesea distincții alienabile-inalienabile și incluzive-exclusive. Topica în subordonate tranzitive este subiect-verb auxiliar-obiect-verb-adverb. În principal se folosesc postpoziții. În cadrul subordonatelor substantivale, posesivele sunt plasate înainte de substantiv, iar adjectivele și elementele de plural după verb; demonstrative sunt plasate în ambele ordini.[10]

Cognate modificare

Iată câteva elemente cognate de la DJ Dwyer (⟨j⟩ este [dʲ] sau [d͡ʒ])[12]

GLOSS PROTO-MANDÉ Manding Kono-Vai Susu Mandé (SV) Soninké Sembla Bobo San Busa Mano Dan Guro Mwa
gură *da da da la laqqe jo do le le le Di le le, di
salivă *da-yi da-ji da- sɛ-ye la-yi laxan-ji jon-fago dibe se le-i le-yi Di-li leri liri
apă *yi je yi yi ya ji jo ji, zio mun i yi yi yi yi
sân *n-koŋ sin susu sisi ŋeni konbe kye ɲiŋi ɲo ɲo ɲoŋ ɲoŋ ɲoŋ ɲoŋ
lapte *n-kon-yi nɔnɔ susu-ji xin-yɛ gen-iya -xatti kye-n-dyo n-yan-niŋi n-yo- n-yoŋ-yi n-yoŋ-yi
capră *bo(re) ba ba ɓoli sugo bi gwa bwe ble bori
țap *bore-guren ba-koro diggeh gu-gura ble-sa bɔ-gon bɔ-gon gyagya bɔ-guren
oaie *saga saga bara-wa yexe ɓara jaxe sega sɛge sere sa baa bla bera bla
berbec *saga-guren saga-koro jaxampade kekyere si-gula da-gu bla-gon bra-gon bla-gure
cap * Koun-kolo yin-kola

A se observa că în aceste cognate: 'salivă' = 'gură' + 'apă', 'lapte' = 'sân' + 'apă', 'țap' = 'capră' + 'mascul', 'berbec' = 'oaie' + 'mascul'.

Vezi și modificare

Referințe modificare

  1. ^ Vydrin, Valentin. „Mande Languages”. Oxford Research Encyclopedia of Linguistics. Oxford Research Encyclopedia of Linguistics. 
  2. ^ Vydrin, Valentin. „On the Problem of the Proto-Mande Homeland” (PDF). Journal of Language Relationship. Journal of Language Relationship. 
  3. ^ Delafosse, Maurice (). Essai de manuel pratique de la langue mandé ou mandingue .. Institut national de langues et civilisations orientales. OCLC 461494818. 
  4. ^ D.F. McCall, "The Cultural Map and Time Profile of the Mande Speaking Peoples," in C.T. Hodge (ed.). Papers on the Manding, Indiana University, Bloomington, 1971.
  5. ^ Dimmendaal, Gerrit J. (). Historical Linguistics and the Comparative Study of African Languages. John Benjamins. ISBN 978-90-272-8722-9. 
  6. ^ Dimmendaal, Gerrit J. (). „Language Ecology and Linguistic Diversity on the African Continent”. Language and Linguistics Compass. 2 (5): 840–858. doi:10.1111/j.1749-818x.2008.00085.x. ISSN 1749-818X. 
  7. ^ Valentin, Vydrin,. On the problem of the Proto-Mande homeland. OCLC 798912747. 
  8. ^ „Mande language family”. mandelang.kunstkamera.ru. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Kastenholz, Raimund (). Sprachgeschichte im West-Mande : Methoden und Rekonstruktionen. Köln: Köppe. p. 281. ISBN 3896450719. OCLC 42295840. 
  10. ^ a b Heine, Bernd; Nurse, Derek, ed. (). African languages : an introduction. Cambridge [England]: Cambridge University Press. ISBN 0521661781. OCLC 42810789. 
  11. ^ Blench, Roger (). An Atlas of Nigerian Languages (ed. 4th). Cambridge: Kay Williamson Educational Foundation. 
  12. ^ Dwyer, David J. Towards Proto-Mande phonology Arhivat în , la Wayback Machine..

Surse modificare

  • Bimson, Kent (1976). Comparative reconstruction of Mandekan Arhivat în , la Wayback Machine.. În Studies in African Linguistics, Vol 7, No 3 (1976).
  • Delafosse, Maurice (1901) Essai de manuel pratique de la langue mandé ou mandingue. Paris : Leroux. 304 p.
  • Delafosse, Maurice (1904) Vocabulaires comparatifs de plus de soixante langues ou dialectes parlés à la Ivory Coast et dans les régions limitrophes, avec des notes linguistiques et ethnologiques. Paris : Leroux. 285 p.
  • Halaoui, Nazam, Kalilou Tera, Monique Trabi (1983) Atlas des langues mandé – sud de Ivory Coast. Abidjan : ACCT-ILA.
  • Kastenholz, Raimund (1996) Sprachgeschichte im West-Mande: Methoden und Rekonstruktionen. Mande Languages and Linguistics · Langues et Linguistique Mandé, 2. Köln : Rüdiger Köppe Verlag. 281 p.
  • Steinthal, Heymann (1867) Die Mande-Negersprachen, psychologisch und phonetisch betrachtet. Berlin: Schade. 344 p.
  • Sullivan, Terrence D. 2004 [1983]. A preliminary report of existing information on the Manding languages of West Africa: Summary and suggestions for future research. SIL Electronic Survey Report. Dallas, SIL International.
  • Vydrine, Valentin, T.G. Bergman and Matthew Benjamin (2000) Mandé language family of West Africa: Location and genetic classification. SIL Electronic Survey Report. Dallas, SIL International.
  • Vydrin, Valentin. On the problem of the Proto-Mande homeland // Вопросы языкового родства – Journal of Language Relationship 1, 2009, pp. 107–142.
  • Welmers, William E.(1971) Niger–Congo, Mande. In Linguistics in Sub-Saharan Africa (Current Trends in Linguistics,7), Thomas A. Sebeok, Jade Berry, Joseph H. Greenberg et al. (eds.), 113–140. The Hague: Mouton.
  • Williamson, Kay, and Roger Blench (2000) "Niger–Congo". In Heine & Nurse, eds., African Languages.

Legături externe modificare