Deschide meniul principal
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Atribut
Complement
Predicat
Nume predicativ
Subiect
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată

În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului[1], adică este purtătorul acțiunii, întâmplării, stării, existenței, caracteristicii calitative sau cantitative exprimate de predicat[2].

În realitate, definirea subiectului este o chestiune complexă. Grevisse și Goosse 2007 constată că este imposibil să i se dea o definiție cu totul satisfăcătoare[3] chiar în cadrul unei anumite limbi și, cu atât mai mult, una general valabilă. În cazul cel mai evident, subiectul este cel care efectuează o acțiune, dar și în acest caz trebuie deosebit ceea ce se numește subiect gramatical, de un tip de subiect numit logic, cel puțin în limbile în care verbul poate fi la diateza activă și la diateza pasivă. În acestea, subiectul gramatical coincide cu cel logic atunci când verbul este activ. Exemple:

  • ro Elevul citește[1];
  • fr Le vent a renversé le vieux chêne „Vântul a doborât stejarul cel bătrân”[4];
  • en The cat bit the dog „Pisica a mușcat câinele”[5].

Subiectul gramatical nu este identic cu cel logic dacă verbul este pasiv. În acest caz, subiectul gramatical suferă acțiunea efectuată de subiectul logic, care apare în calitate de complement de agent:

  • ro Elevul este ascultat de profesor[1];
  • fr Le vieux chêne a été renversé par le vent „Stejarul cel bătrân a fost doborât de vânt”[4]
  • en The cat was chased by the dog „Pisica era gonită de câine”[5].

În alte cazuri, subiectul gramatical nu efectuează o acțiune și nici subiect logic nu există în propoziție, atunci când prin predicat, vorbitorul exprimă[6]:

  • faptul că se întâmplă sau nu se întâmplă ceva cu subiectul: ro Mă doare capul[7];
  • starea subiectului: hu A gyerek rosszul van „Copilului îi este rău”[8];
  • faptul că subiectul există sau nu există: fr Il y aurait beaucoup de choses à dire „Ar fi multe lucruri de spus”[9];
  • faptul că subiectul are sau nu are ceva: hr Svi mi imamo posebne zadatke „Noi toți avem sarcini aparte”[10];
  • faptul că subiectul este sau nu este ceva sau cineva: sr Moj brat je inženjer „Fratele meu este inginer”[11];
  • faptul că subiectul se caracterizează sau nu printr-o însușire: ro Ei sunt veseli[7];
  • faptul că subiectul se caracterizează sau nu printr-o cantitate: hu Az erdőben sok gomba van „În pădure sunt multe ciuperci”[8].

Subiect poate avea și un verb la un mod nepersonal, în general identic cu cel al predicatului:

  • subiectul unui gerunziu: ro Venind acasă, mama s-a culcat[7];
  • subiectul unui infinitiv: fr Je promets à Pierre de venir „Îi promit lui Pierre că voi veni”[12].

Verbul la un mod nepersonal poate avea și subiect propriu:

  • subiectul unui gerunziu: ro Venind mama, el a plecat[7];
  • subiectul unui infinitiv, în același timp complementul indirect al verbului la mod personal: fr Je dis à Pierre de sortir „Îi spun lui Pierre să iasă”[12];
  • subiectul unui participiu: fr Le chat parti, les souris dansent „Când pisica nu-i acasă, joacă șoarecii pe masă” (literal „Pisica plecată, șoarecii dansează”)[13].

În limbile cu declinare dezvoltată, subiectul gramatical exprimat printr-o parte de vorbire nominală este identificabil prin cazul său, care este totdeauna nominativul. De exemplu, în limba maghiară se distinge prin faptul că are desinența zero[14], pe când toate celelalte cazuri au o desinență efectivă. În gramatici ale unor asemenea limbi, în definiția subiectului gramatical se include chiar că este partea de propoziție care stă la cazul nominativ[14][15][16].

Grevisse și Goosse 2007, gramatica unei limbi fără declinare, franceza, recomandă, dată fiind dificultatea de a defini subiectul, considerarea noțiunii de subiect un fel de postulat și identificarea sa prin întrebările care încep cu Qui est-ce qui ? „Cine?”, pentru persoane, și qu’est-ce qui ? „Ce?”, pentru ceea ce nu este persoană. Avantajul în franceză, față de română, este că și această din urmă întrebare se poate referi numai la subiect[17].

Cuprins

Exprimarea subiectuluiModificare

Subiectul este exprimat cel mai adesea printr-o parte de vorbire nominală:

  • substantiv: ro Copiii plângeau pe vatră (folclor)[1];
  • pronume: hu Ki kopog? „Cine bate la ușă?”[18];
  • numeral: sr Od cele družine ostao je samo jedan „Din tot echipajul a rămas numai unul”[15];
  • orice cuvânt folosit ca un substantiv, de exemplu un adverb: fr Demain est un jour de fête „Mâine este o zi de sărbătoare”[19].

Poate fi subiect și un verb la un mod nepersonal, precum infinitivul:

  • ro E greu a înțelege[20];
  • fr C’est à moi de parler „E rândul meu să vorbesc”[21];
  • hr Čekati je bilo teško „A aștepta a fost greu”[22];
  • hu Dohányozni tilos! „Fumatul interzis!” (literal „A fuma este interzis!”)[23].

În maghiară, subiectul la infinitiv poate avea sufix personal, același care, adăugat unui substantiv, are rolul adjectivului posesiv din română. Prin urmare, cu infinitivul, acest sufix are rol de desinență, ex. Mennem kell „Trebuie să plec”[23].

În gramatici ale limbii române se menționează și subiect exprimat prin verb la gerunziu (Se aude tunând) sau la supin: E greu de înțeles[20].

În limbile, printre care și româna, în care verbul are desinențe personale distincte la toate sau aproape toate persoanele, nu este necesar să se exprime totdeauna subiectul printr-un cuvânt aparte. În acest caz, se spune că este neexprimat, fiind inclus în desinență. La persoanele I și a II-a, de regulă se omite subiectul exprimat prin pronume personal, în afară de cazul când vorbitorul vrea să-l scoată în evidență. Exemple:

  • ro Ai mâncat?[24] vs. Tu ești de vină[7];
  • hr Već sam i kaput bio obukao „Îmi îmbrăcasem deja și paltonul” vs. Ja sve čujem „Eu aud totul”[25];
  • hu „Elindultam szép hazámból” „Am pornit din țara mea frumoasă”[8] vs. Én megyek el „Eu plec”[18].

La persoana a III-a, de asemenea se poate omite subiectul exprimat prin cuvânt aparte, fiind inclus în desinența predicatului, care se referă la el, dacă a fost exprimat mai înainte în context: Copiii se joacă și se plimbă[26]. Și pronumele personal de persoana a III-a se folosește pentru scoatere în evidență: hu A lány lehajolt. Ő tudta, hogy a cetlit az asztal alatt kell keresni „Fata s-a aplecat. Ea știa că bilețelul trebuia căutat sub masă”[27].

În limbile lipsite de conjugare sau în care sunt prea puține desinențe personale, subiectul este de regulă exprimat printr-un cuvânt aparte. Astfel sunt engleza sau franceza, de exemplu. În aceasta din urmă, subiectul este aproape întotdeauna exprimat, în afară de cazul când predicatul este la imperativ. Și verbele impersonale trebuie să aibă un subiect gramatical exprimat prin pronumele personal de persoana a III-a masculin singular il sau pronumele demonstrativ neutru ça, chiar și în cazul verbelor care nu pot avea subiect, cu care este numit „subiect aparent”, ex. Il pleut „Plouă”[28]. Cu verbele impersonale care pot avea subiect, numit „subiect real”, și il sau ça trebuie să fie prezent: Il est arrivé un malheur „S-a întâmplat o nenorocire”[17], Ça me paraît bizarre qu’elle n’ait rien dit[28].

În unele gramatici și propoziția subiectivă este considerată simplu subiect (vezi exemplul precedent). Exemplu în limba engleză: That oil floats on water is a fact „Că uleiul plutește deasupra apei este un fapt”[5].

Se poate considera că subiectul este exprimat de mai multe ori decât o dată atunci când este și inclus, și exprimat prin cuvânt aparte (vezi mai sus), dar sunt și cazuri în care este exprimat de două ori prin cuvânt aparte, cu scop de scoatere în evidență. Într-o limbă ca româna, acesta este un fenomen rar (ex. Vine el tata[20]), dar în franceză, de pildă, este frecvent[29]:

  • Mes parents, ils ont vendu leur maison „Părinții mei au vândut casa” – subiect exprimat prin substantiv și reluat prin pronume personal;
  • Moi, je le connais „Eu îl cunosc” – subiect exprimat prin pronume personal de formă neaccentuată și anticipat prin corespondentul său de formă accentuată;
  • Le pouvoir, ça se prend par la force „Puterea se ia cu forța” – subiect exprimat prin substantiv și reluat prin pronume demonstrativ neutru.

Subiect determinat și nedeterminatModificare

Subiectul este determinat atunci când este indicat precis. Subiectul nedeterminat poate fi neidentificat în mod voit de către vorbitor sau neidentificabil. Mai poate fi și general, când ceea ce exprimă predicatul se poate raporta la orice persoană. Uneori este greu de distins tipul de subiect nedeterminat. Acesta poate fi exprimat prin diverse mijloace, care pot depinde și de limbă, prin:

  • fr pronumele on[30]:
On ne sait jamais ! „Nu se știe niciodată!” (subiect general);
Tous les ans, on organise une fête à l’école „În fiecare an se organizează o serbare la școală” (subiect neidentificat);
  • fr Quelqu’un a téléphoné ? „A dat telefon cineva?”[31];
  • hu Senki sem sírja ki a szemét a más szerencsétlenségén „Nimeni nu plânge pentru nefericirea altcuiva”[32];
  • un substantiv cu sens general:
  • hu Tudja az egész világ „Știe toată lumea”[33], Az ember soha sem tudhatja, mi lesz „Nu poți ști niciodată ce-o să fie” (literal „Omul nu poate ști…”)[34];
  • forma de persoana a II-a singular a predicatului:
  • ro Cum îți vei așterne, așa vei dormi[20];
  • hu Szólj igazat, betörik a fejed (literal „Spune adevărul, (ei) îți sparg capul”) (proverb)[32];
  • forma de persoana a III-a singular sau plural a predicatului:
  • la diateza activă:
  • ro Sună de ieșire, Au adus marfă[20];
  • fr Ils ont dit à la radio qu’il allait y avoir de l’orage „Au spus la radio că va fi furtună”[35];
  • hu Amint fújják, úgy táncol „Joacă cum i se cântă”[32];
  • la diateza pasivă (fără complement de agent):
  • ro Aici au fost constuite două blocuri[36];
  • fr Une nouvelle bibliothèque va être construite ici „Va fi construită aici o nouă bibliotecă”[37];
  • la forma reflexivă a verbului:
  • ro Aici se doarme bine[20], Aici s-au construit două blocuri[36];
  • fr Comment ça s’écrit ? „Cum se scrie asta?”[38];
  • forma de persoana I plural a predicatului:
  • ro Nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim[20];
  • hu Árnyékáért becsüljük a vén fát „Prețuim copacul cel bătrân pentru umbra sa”[32];

Structura subiectuluiModificare

Din punctul de vedere al structurii sale, subiectul poate fi simplu, când este exprimat printr-un singur cuvânt sau, în unele limbi, o parte de vorbire nominală precedată de un articol, un verb la un mod nepredicativ precedat de o prepoziție sau de un pronume reflexiv. Exemple:

  • ro S-a auzit strigând[1];
  • hu Fáj a lábam „Mă doare piciorul”[14];
  • fr C’est un plaisir de bavarder avec vous „E o plăcere să se stea de vorbă cu dumneavoastră”[21];
  • fr Se voir ainsi arrêté désespérait Glenarvan „A se vedea oprit astfel îl ducea pe Glenarvan la disperare” (Jules Verne)[39].

Este numit subiect complex de către Constantinescu-Dobridor 1998, cel exprimat printr-o parte de vorbire cu sens lexical suficient, precedată de un adverb fără funcție sintactică, de precizare, de întărire sau de exclusivitate, considerat în alte gramatici o parte de vorbire aparte numită modalizator sau particulă[40]: Chiar eu l-am văzut, Tot lemnul este mai bun, Numai Ștefan îl poate convinge[1].

Subiectul mai poate fi și multiplu, adică format din două sau mai multe cuvinte în raport de coordonare între ele. Exemple:

  • ro „...încet-încet, pocnetele și strigătele s-au pierdut, s-au stins” (Ioan Alexandru Brătescu-Voinești)[1];
  • hu Péter és Mari csak egymással sakkozik „Péter și Mari joacă șah numai între ei”[41].

Există și subiect numit dezvoltat, format dintr-o parte de vorbire nominală și un verb la un mod nepredicativ: ro Nu-i cine povesti, E greu de ajuns cosmonaut[1]. În gramatici ale limbii maghiare se consideră că în acest caz, verbul poate fi numai unul copulativ: Minden körülmények között muszáj becsületes maradni „În orice împrejurări trebuie să rămâi cinstit”[41].

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g h Constantinescu-Dobridor 1998, articolul subiect.
  2. ^ Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, pp. 364 și 370.
  3. ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 245.
  4. ^ a b Grevisse și Goosse 2007, p. 400.
  5. ^ a b c Crystal 2008, p. 461.
  6. ^ Tipologie de Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, pp. 365–367.
  7. ^ a b c d e Avram 1997, p. 327.
  8. ^ a b c Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 365.
  9. ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 1045.
  10. ^ Barić 1997, p. 594.
  11. ^ Klajn 2005, p. 227.
  12. ^ a b Dubois 2002, p. 247.
  13. ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 1046.
  14. ^ a b c Kugler 2000, p. 410.
  15. ^ a b Klajn 2005, p. 225.
  16. ^ Barić 1997, p. 421.
  17. ^ a b Grevisse și Goosse 2007, p. 248.
  18. ^ a b Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 371.
  19. ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 250.
  20. ^ a b c d e f g Avram 1997, p. 328.
  21. ^ a b Grevisse și Goosse 2007, p. 252.
  22. ^ Barić 1997, p. 422.
  23. ^ a b Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 372.
  24. ^ Avram 1997, p. 332.
  25. ^ Barić 1997, p. 401.
  26. ^ Avram 1997, p. 408.
  27. ^ Kugler și Laczkó 2000, p. 159.
  28. ^ a b Kalmbach 2017, p. 340.
  29. ^ Kalmbach 2013, p. 513.
  30. ^ Kalmbach 2017, p. 321.
  31. ^ Kalmbach 2017, p. 323.
  32. ^ a b c d Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 373.
  33. ^ ÉrtSz, articolul világ.
  34. ^ ÉrtSz, articolul ember.
  35. ^ Kalmbach 2017, p. 322.
  36. ^ a b Avram 1997, p. 203.
  37. ^ Kalmbach 2017, p. 440.
  38. ^ Kalmbach 2017, p. 400.
  39. ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 251.
  40. ^ De exemplu, în gramaticile limbii maghiare sau ale limbii sârbe.
  41. ^ a b Kugler 2000, p. 412.

Surse bibliograficeModificare

Vezi șiModificare