Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind combinarea cuvintelor acelei limbi. Același termen este folosit și pentru știința care studiază astfel de structuri, ca ramură a unui studiu mai general al limbajului, numit lingvistică. Toate limbile naturale au un ansamblu de structuri gramaticale și lingvistice comune, așa-numitele universalii lingvistice, aspect observat încă din Antichitate, de exemplu de Panini și Aristotel.
În mod tradițional în domeniul gramaticii erau cuprinse doar două subdomenii: morfologia (modificarea formei cuvintelor) și sintaxa (îmbinarea cuvintelor în propoziții și fraze). În prezent, lingviștii consideră ca aparținând tot gramaticii[necesită citare] și următoarele subdomenii, care studiază alte regularități ale limbii: fonetica, fonologia, lexicologia, semantica și pragmatica.
Tipuri de gramaticiModificare
Gramatica tradițională are unele lacune care au generat abordări moderne ale gramaticilor cum ar gramaticile generative și tranformaționale formulate de Noam Chomsky.
Bibliografie (selectiv)Modificare
Lucrări românești de specialitate
- Gramatica limbii române, ediția 2005, coordonată de Valeria Guțu Romalo, Editura Academiei, București, 2005
- Mioara Avram, Gramatica pentru toți, Editura Humanitas, București, 2001
- Gheorghe Bulgăr, Limba română. Sintaxă și stilistică, Editura Didactică și Pedagogică, București
- Valeria Guțu Romalo et al., Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, 2005
Vezi șiModificare
 | Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |