Liniar A

Liniar A		Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite.

Liniarul A este un sistem de scriere folosit în Creta în perioada civilizației minoice între aproximativ 2500 și 1450 î.Hr. Împreună cu hieroglifele cretane, acesta este unul dintre cele două sisteme de scriere minoice folosite de vechile popoare minoice și periferice. Linearul A a fost principala scriere folosită în palatul lui Minos și în scrierile religioase ale civilizației minoice. A fost descoperit de arheologul Sir Arthur Evans. El este legat de scrierea Liniar B, care a urmat Liniarului A și a fost folosită de civilizația miceniană .

În anii 1950, Liniarul B era în mare măsură descifrată și se știa că era o codificare a unei forme timpurii a limbii grecești. Deși cele două sisteme au în comun multe simboluri, acest lucru nu a dus la o descifrare ulterioară a Liniarului A. Utilizarea valorilor asociate Liniarului B în Liniarul A produce cel mai adesea cuvinte incomprehensibile. Dacă Liniarul A folosește aceleași valori ca ale silabicului Liniar B, atunci limba asociată, numită "Minoică ", apare fără nicio legătură cu vreo limbă cunoscută.

Scrierea

Liniarul A are sute de semne, despre care se crede că reprezintă valori silabice, ideologice și semantice într-o manieră similară cu cea a Liniarului B. În timp ce multe dintre semnele silabice sunt asemănătoare celor din Liniarul B, aproximativ 80% din logogramele Liniarului A sunt unice,; diferența dintre valorile sonore dintre semnele Liniarului A și ale Liniarului B variază de la 9% la 13%. Apare în primul rând în direcția stânga-dreapta, dar apare ocazional și ca o scriere de la dreapta la stânga sau de tip bustrofedon.

O caracteristică interesantă este cea a modului în care numerele sunt înregistrate în scriere. Cel mai mare număr înregistrat este 3000, dar există simboluri speciale care indică fracțiunile și greutățile.

Signatar

Liniar A: signatarul și numerotarea lui E. Bennett. Citirea semnelor se bazează pe Liniarul B.

*01-*20		*21-*30		*31-*53		*54-*74		*76-*122		*123-*306
	DA *01		QI *21		SA *31		WA *54		*76		AROM *123
	RO *02		QITI *21f		A2 *34		NU *55		KA *77		WINE *131a
	PA *03		QIPA *21m		TI *37		PA3 *56		QE *78		WINE2 *131b
	TE *04		MI2 *22		E *38		JA/LA *57		WO2 *79		WINE3 *131c
	TO *05		CAP2 *22f		PI *39		SU *58		MA *80		KH *164
	NA *06		CAP *22m		WI *40		TA *59		KU *81		NEPA *171
	DI *07		MU *23		SI *41		RA *60		TE2 *82		PH *180
	A *08		MUPA *23m		KE *44		O *61		AU/SUS *85		KITU *188
	S/SE *09		NE *24		DE *45		JU *65		KIO *86		GAL *191
	U *10		RU *26		JE *46		TA2 *66		TWE *87		IQETO *301
	PO *11		RE *27		ATADE *47		KI *67		VIR *100/ *102		OLE *302
	ME *13		I *28		PU3 *49		TU *69		MINA *118		GRA *303
	QA2 *16		I2 *28b		PU *50		KO *70		GRAU *120		ZI *304
	ZA *17		PU2 *29		DU *51		MI *73		*120b		*305
	ZO *20		NI *30		RI *53		ZE *74		OLIV *122		*306

Corpus

Liniar A incizat pe tăblițe găsite în Akrotiri, Santorini.

Tăblița cu Liniar A, Muzeul Arheologic Chania.

Tabletă cu Liniar A din palatul din Zakros, Muzeul Arheologic din Sitia .

Liniarul A a fost descoperit în principal pe Creta, dar și în alte locuri din Grecia, precum și din Turcia și din Israel. Corpusul existent, cuprinzând aproximativ 1.427 de exemplare, cu un total de 7.362 până la 7.396 de semne, dacă scalat la tipul standard, ar încăpea cu ușurință pe două foi de hârtie.

Creta

Potrivit lui Ilse Schoep, descoperirile principale ale tăblițelor cu Linear A s-au aflat în trei locuri din Creta:

"Haghia Triadha în Mesara cu 147 de tăblițe, Zakro/Zakros, un oraș port în extremitatea estică a insulei cu 31 de tăblițe și Chania, alt oraș port în nord-estul insulei cu 94 de tăblițe."

„Haghia Triadha in the Mesara with 147 tablets; Zakro/Zakros, a port town in the far east of the island with 31 tablets; and Khania/Chania, a port town in the northwest of the island with 94 tablets.”

S-au făcut descoperiri în următoarele locuri din Creta:

• Apoudoulou
• Archanes
• Arkalochori
• Armenoi
• Chania
• Gournia
• Hagia Triada (largest cache)
• Kardamoutsa
• Kato Simi (also spelled Kato Syme)
• Knossos
• Kophinas
• Larani
• Mallia
• Mochlos (also spelled Mokhlos)
• Mount Juktas (also spelled Iouktas)
• Myrtos Pyrgos
• Nerokourou
• Palaikastro
• Petras
• Petsophas
• Phaistos
• Platanos
• Poros, Heraklion
• Prassa
• Pseira
• Psychro (also spelled Psykhro)
• Pyrgos Tylissos
• Sitia
• Skhinias
• Skotino cave
• Traostalos
• Troulos (or Trulos)
• Vrysinas
• Zakros

În afara Cretei

Până în 1973, se știa că numai o tăbliță cu Linear A a fost găsită în afara Cretei (pe insula Kea ). De atunci, și în alte locuri s-au găsit inscripții.

Potrivit lui Margalit Finkelberg, cele mai multe - dacă nu toate - inscripții găsite în afara Cretei au fost făcute la nivel local. Acest lucru este indicat de factori precum compoziția materialului pe care s-au făcut inscripțiile. De asemenea, analiza strânsă a inscripțiilor găsite în afara Cretei indică folosirea unui script care se află undeva între Linear A și Linear B, combinând elemente din ambele.

Alte insule grecești

• Kea
• Kythera
• Melos
• Samothrace
• Thera

Grecia continentală

• Mycenae
• Tiryns
• Hagios Stephanos, Laconia

Cronologie

Linear A a apărut în Minoicul Mijlociu, anume între 1625-1450 î.Hr. Era o posibilă ramură contemporană a hieroglifelor cretane și strămoșul Linearului B. Secvențialitatea și răspândirea geografică a hieroglifelor cretane, a Liniarelor A și B, cele trei sisteme de scriere care se suprapun în epoca bronzului din Creta și din Grecia Continentală, pot fi rezumate după cum urmează:

Sistemul de scriere	Arie geografică	Perioadă de timp
Hieroglifiele cretane	Creta	c. 2100-1700   BC
Linear A	Creta, insulele Egee ( Kea, Kythera, Melos, Thera ) și Grecia Continentală ( Laconia )	c. 1800 - 1450   BC
Linear B	Creta ( Knossos ) și continent ( Pilos, Micene, Theba, Tiryns )	c. 1450 - 1200   BC

Descoperirea Liniarului A

Arheologul Arthur Evans a numit scrierea "Liniar", deoarece semnele/caracterele sale constau doar din linii înscrise în argilă, spre deosebire de cele mai multe dintre semnele pictografice numite hieroglife cretane, folosite în aceeași perioadă.

Mai multe tăblițe inscripționate cu semne asemănătoare Liniarului A au fost găsite în Troad, în nord-vestul Anatoliei. În timp ce statutul lor este disputat, ele pot fi importuri, deoarece nu există dovezi ale prezenței minoice în Troad. Clasificarea acestor semne ca un scriere troiană unică (propus de lingvistul contemporan rus Nikolai Kazansky) nu este acceptată de alți lingviști.

Teorii privind limba Liniarului A

Liniar A incizat pe un vas, găsit în Akrotiri.

Este dificil de evaluat o analiză a Liniarului A deoarece nu există un punct de referință pentru citirea inscripțiilor sale. Cea mai simplă abordare a descifrării poate fi presupunerea că valorile Linearului A se potrivesc mai mult sau mai puțin cu valorile date scrierii Liniarului B descifrat, folosit pentru greaca miceniană.

Greacă

În 1957, cărturarul bulgar Vladimir I. Georgiev a publicat "Descifrarea inscripțiilor cretane în Liniarul A". Georgiev a publicat apoi o altă lucrare în 1963, intitulată Les deux langues des inscriptions crétoises en linéaire A ("Cele două limbi ale inscripțiilor cretane în Liniarul A"), sugerând că limba tăblițelor din Hagia Triada era greacă, dar restul din Corpusul Liniarului A a fost în Luwiana-Hitită. În decembrie 1963, Gregory Nagy de la Universitatea Harvard a dezvoltat o listă de termeni ai Liniarului A și a Liniarului B bazat pe presupunerea „că semnele de formă identică sau similară în cele două scrieri ar reprezenta valori fonetice identice sau similare“; Nagy a concluzionat că limbajul Linearului A poartă elemente "asemănătoare cu greaca" și, în general, cu indoeuropeana.

Limbile anatoliene

De la sfârșitul anilor 1950, unii cercetători au sugerat că limbajul Liniarului A ar putea fi o limbă anatoliană.

Luwian

Palmer (1958) a prezentat o teorie bazată pe valorile fonetice ale Linearului B, sugerând că limbajul Liniarului A ar putea fi legat îndeaproape de luwiană. Cu toate acestea, teoria nu a reușit să obțină sprijin universal din următoarele motive:

• Nu există o asemănare remarcabilă între morfologia minoicei și hitito-luwiană.
• Nici una dintre teoriile existente despre originea popoarelor hitito-luwiene și migrația lor spre Anatolia (fie din Balcani, fie din Caucaz ) nu sunt legate de Creta.
• A existat o lipsă de contact direct între hitito-luwieni și Creta minoică; aceasta din urmă nu a fost niciodată menționată în inscripțiile hitito-luwiene. Statele mici situate de-a lungul coastei de vest a anticei Asii Mici erau bariere naturale între hitito-luwieni și Creta Minoică.
• Diferențele antropologice evidente între hitito-luwieni și minoici pot fi considerate ca o altă mărturie indirectă împotriva acestei ipoteze.

Sunt lucrări recente care se concentrează asupra legăturii cu luwiana, nu în termenii că limba minoică ar fi anatoliană, ci mai degrabă în ceea ce privește eventualele împrumuturi din luwiană, inclusiv originea sistemului de scriere în sine.

Liciană

Într-un articol din 2001, profesorul de limbi clasice (emerit) de la Universitatea din Tel Aviv, Margalit Finkelberg, a demonstrat un "grad înalt de corespondență între sistemul fonologic și morfologic al minoicei și cel al licienei " și a lansat ipoteza că "limba Liniarului A ar fi strămoașa directă a licienei, fie un idiom strâns legat de acesta ".

Feniciana

În anul 2001, revista Ugarit-Forschungen a publicat articolul "Prima inscripție în punică - diferențe vocalice în Liniarele A și B" de Jan Best, care pretinde să demonstreze cum și de ce Liniarul A notează o formă arhaică de feniciană. Aceasta a fost o continuare a încercărilor lui Cyrus Gordon în găsirea conexiunilor dintre limbile minoice și cele semitice occidentale .

Indo-iraniana

O altă interpretare recentă, bazată pe frecvența semnelor silabice și pe studiile comparative paleografice complete, sugerează că limbajul Liniarului minoic A aparține familiei indo-iraniene a limbilor indo-europene. Studiile lui Hubert La Marle includ o prezentare a morfologiei limbajului, evitând identificarea completă a valorilor fonetice dintre liniarele A și B și evitând compararea liniarului A cu hieroglife cretane.

Tireniana

Cercetătorul italian Giulio M. Facchetti a încercat să asocieze Liniarul A la familia de limbi tireniene, care cuprinde etrusca, rhaetica și lemniana. Această familie este considerată a fi un substrat mediteranean pre-indo-european al celui de-al doilea mileniu î.Hr., uneori denumit pre-greacă. Facchetti a propus unele asemănări posibile între limba etruscă și lemniana antică și alte limbi din Marea Egee, cum ar fi minoica. Michael Ventris, care, alături de John Chadwick, a descifrat cu succes Liniarul B, a crezut, de asemenea, într-o legătură între minoică și etruscă. Aceeași perspectivă este susținută de S. Yatsemirsky în Rusia.

O ramură distinctă, altfel necunoscută a indoeuropenei

Potrivit lui Gareth Alun Owens, Liniarul A reprezintă limbajul minoic, pe care Owens îl clasifică ca o ramură distinctă a indoeuropenei potențial legată de greacă, sanscrită, hitită, latină etc. La "The Literary Center of Crete".

Hurriana

În 2016, Peter van Soesbergen a publicat o serie de două părți Hurrienii și hurriana din Creta Minoică, în care se susține că majoritatea inscripțiilor Linearului A ar putea fi înțelese ca un dialect al hurrianei. Printre asocierile pe care le face sunt uminasi enasi din Liniarul A cu hurianul umminnaši ennaši "a pământurilor zeilor"; ataijowaja din Liniarul A cu absolutivul hurrian attaiwwašuuš "tatăl nostru"; Potokuro, care pare să însemne "total", cu hurrianul puttukuru, " evaluează din nou"; sukiriteia din Liniarul A cu hurrianul Šukri-tešup "binecuvântat Teshub"; api la intrarea într-un mormânt cu groapa Hurrian abi (în special pentru comunicarea cu lumea din urmă). "

Încercări de descifrare a unor cuvinte izolate

Unii cercetători sugerează că pot fi recunoscute câteva cuvinte sau elemente de cuvânt, fără să se ofere (încă) nicio concluzie cu privire la relația cu alte limbi. În general, ei utilizează analogia cu Liniarul B pentru a propune valori fonetice ale semnelor silabice. În special, John Younger consideră că numele locurilor apar de obicei în anumite poziții din texte și notează că valorile fonetice propuse corespund deseori numelor locurilor cunoscute, așa cum sunt acestea indicate în textele Liniarului B (și uneori la denumirile grecești moderne). De exemplu, el propune ca trei silabe, citite ca KU-NI-SU, să fie forma indigenă a lui Knossos. De asemenea, în Linearul A, MA + RU este sugerată să însemne lână și să corespundă atât unei pictograme din Linearul B cu acest sens, cât și cuvântului grecesc clasic "μαλώς" cu același înțeles (în acest caz un cuvânt de împrumut din minoică).

Referințe

Surse

• Chadwick, John (1967). The Decipherment of Linear B. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-39830-4. 
• Daniels, Peter T.; Bright, William (1996). The World's Writing Systems. Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-507993-0. 
• Dietrich, Manfried; Loretz, Oswald (2001). In Memoriam: Cyrus H. Gordon. Münster: Ugarit-Verlag. ISBN 3-934628-00-1. 
• Facchetti, Giulio M.; Negri, Mario (2003). Creta Minoica: Sulle tracce delle più antiche scritture d'Europa (în Italian). Firenze: L.S. Olschki. ISBN 88-222-5291-8. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
• Finkelberg, Margalit (1998). „Bronze Age Writing: Contacts between East and West”. În E. H. Cline and D. Harris-Cline. The Aegean and the Orient in the Second Millennium. Proceedings of the 50th Anniversary Symposium, Cincinnati, 18–20 April 1997. Liège 1998 (PDF). Aegeum. 18. pp. 265–272. Arhivat din original (PDF) la 3 martie 2016. Accesat în 16 aprilie 2019. 
• Georgiev, Vladimir I. (1963). „Les deux langues des inscriptions crétoises en linéaire A”. Linguistique Balkanique (în French). 7 (1): 1–104. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
• Haarmann, Harald (2008). „The Danube Script and Other Ancient Writing Systems: A Typology of Distinctive Features”. The Journal of Archaeomythology. 4 (1): 12–46. Arhivat din original la 19 octombrie 2014. Accesat în 16 aprilie 2019. 
• Nagy, Gregory (1963). „Greek-Like Elements in Linear A”. Greek, Roman, and Byzantine Studies. Harvard University Press (4): 181–211. 
• Olivier, J. P. (1986). „Cretan Writing in the Second Millennium B.C”. World Archaeology. 17 (3): 377–389. doi:10.1080/00438243.1986.9979977. 
• Owens, Gareth (1999). „The Structure of the Minoan Language” (PDF). Journal of Indo-European Studies. 27 (1–2): 15–56. Arhivat din original (PDF) la 23 iulie 2020. Accesat în 16 aprilie 2019. 
• Owens, Gareth Alun (2007). „Η Δομή της Μινωικής Γλώσσας ["The Structure of the Minoan Language"]” (PDF) (în Greek). Heraklion: TEI of Crete –Daidalika. Arhivat din original (PDF) la 3 iunie 2016. Accesat în 16 aprilie 2019. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
• Packard, David W. (1974). Minoan Linear A. Berkeley and Los Angeles: University of California Press. ISBN 0-520-02580-6. 
• Palaima, Thomas G. (1997) [1989]. „Cypro-Minoan Scripts: Problems of Historical Context”. În Duhoux, Yves; Palaima, Thomas G.; Bennet, John. Problems in Decipherment. Louvain-La-Neuve: Peeters. pp. 121–188. ISBN 90-6831-177-8. 
• Palmer, Leonard Robert (1958). „Luvian and Linear A”. Transactions of the Philological Society. 57 (1): 75–100. doi:10.1111/j.1467-968X.1958.tb01273.x. 
• Robinson, Andrew (2009). Writing and Script: A Very Short Introduction. Oxford: Oxford University Press. ISBN 978-9-40-215757-4. 
• Schoep, Ilse (1999). „Tablets and Territories? Reconstructing Late Minoan IB Political Geography through Undeciphered Documents”. American Journal of Archaeology. 103 (2): 201–21. doi:10.2307/506745. JSTOR 506745 – via JSTOR. (Necesită înregistrare (help)). 
• van Soesbergen, Peter (2016). Minoan Linear A. Volume I, Hurrians and Hurrian in Minoan Crete. Part 1, Text. Amsterdam: Brave New Books. ISBN 978-0-19-956778-2. 
• Yatsemirsky, Sergei A. (2011). Opyt sravnitel'nogo opisaniya minoyskogo, etrusskogo i rodstvennyh im yazykov [Tentative Comparative Description of Minoan, Etruscan and Related Languages] (în Russian). Moscow: Yazyki slavyanskoy kul'tury. ISBN 978-5-9551-0479-9. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)

Lecturi suplimentare

• Best, Jan G. P. (1972). Some Preliminary Remarks on the Decipherment of Linear A. Amsterdam: Hakkert. 
• Marangozis, Ioan (2007). O introducere la Minoan Linear A. LINCOM Europa, ISBN: 3-89586-386-6
• Montecchi, Barbara (ianuarie 2010). „A Classification Proposal of Linear A Tablets from Haghia Triada in Classes and Series”. Kadmos. 49 (1): 11–38. doi:10.1515/KADMOS.2010.002. 
• Nagy, Gregory (octombrie 1965). „Observations on the Sign-Grouping and Vocabulary of Linear A”. American Journal of Archaeology. 69 (4). doi:10.2307/502181. 
• Palmer, Ruth (1995). „Linear A Commodities: A Comparison of Resources” (PDF). Aegeum. 12. Arhivat din original (PDF) la 2 aprilie 2015. Accesat în 16 aprilie 2019. 
• Thomas, Helena. Înțelegerea tranziției de la scenariul liniar A la linia B. Teza de doctorat nepublicată. Supervizor: Profesorul John Bennet. Teza (D. Phil. ). Universitatea din Oxford, 2003. Include referințe bibliografice (frunze 311-338).
• Woodard, Roger D. (1997). Greek Writing from Knossos to Homer. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-510520-6.  Woodard, Roger D. (1997). Greek Writing from Knossos to Homer. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-510520-6.  Woodard, Roger D. (1997). Greek Writing from Knossos to Homer. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-510520-6.  Woodard, Roger D. (1997). Greek Writing from Knossos to Homer. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-510520-6.  ( Revizuire Arhivat în 19 februarie 2006, la Wayback Machine. )

Vezi și

• Discul din Phaistos
• Tăblița Dispilio

Legături externe

• Liniar A Texte în Transcriere Fonetică Arhivat în 15 aprilie 2021, la Wayback Machine. de John Younger (Ultima actualizare: 20 februarie 2010).
• Cercetare liniară A de Hubert La Marle
• DAIDALIKA - Scripturi și limbi ale Cretei minoice și miceniene Arhivat în 18 iulie 2011, la Wayback Machine.
• Omniglot: Sisteme de scriere și limbi ale lumii
• Mnamon: Antiche Scritture del Mediterraneo (Scrieri antice din Marea Mediterană)
• GORILA Volumul 1
• Interpretarea scripturilor liniare A de Gia Kvashilava
• Ugarit-Forschungen, banda 32