Lionel Duroy
| Lionel Duroy | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (75 de ani)[1][2]  Bizerte, Guvernoratul Bizerte, Tunisia |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | jurnalist scriitor biograf[*] romancier[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[3] |
| Patronaj | Libération[*] |
| Note | |
| Premii | prix Renaudot des lycéens[*] |
Modifică date / text  | |
Lionel Duroy de Suduiraut (n. , Bizerte, Guvernoratul Bizerte, Tunisia) este un jurnalist și scriitor francez .
Biografie
modificareLionel Duroy provine dintr-o familie nobilă săracă franceză.[4] Familia lui a reprezentat pe o perioadă lungă de timp idei extremiste de dreapta. Copilăria sa în acest mediu l-a influențat puternic și este o temă recurentă în romanele sale.
Lionel Duroy a lucrat inițial ca furnizor, curier și meșter, apoi a lucrat ca jurnalist la ziarele franceze Libération și L’Événement du jeudi. De la publicarea primului său roman în 1990, s-a dedicat exclusiv scrisului, în special cu accent autobiografic. În plus, el este biograful unor oameni celebri, cum ar fi B. Nana Mouskouri.[5]
A publicat mai mult de 12 romane (dintre care unele au fost ecranizate), precum și eseuri despre Războiul Balcanic și alte zone de criză. În 2012, romanul său L’hiver des hommes a câștigat Premiul Renaudot și un an mai târziu Premiul Joseph Kessel.
Romanul său autobiografic Le Chagrin a primit Grand prix Marie Claire du roman d'émotion 2010 și Premiul Marcel Pagnol în același an.
Lionel Duroy a fost căsătorit de două ori și are patru copii. Locuiește în sudul Franței.
Bibliografie
modificare- Hienghène, le désespoir calédonien, Paris, Bernard Barrault, 1988
- L'Affaire de Poitiers, Paris, Bernard Barrault, 1988
- Priez pour nous, Paris, Bernard Barrault, 1990
- Je voudrais descendre, Paris, Éditions du Seuil, antologie. „Cadre rouge”, 1993
- Il ne m'est rien arrivé, Paris, Mercure de France, antologie. „Bleue”, 1994
- Comme des héros, Paris, Fayard, antologie. «Libres», 1996
- Mon premier jour de bonheur, Paris, Julliard, 1996
- Des Hommes éblouissants, Paris, Julliard, 1997
- Un jour je te tuerai, Paris, Julliard, 1999
- Trois couples en quête d'orages, Paris, Julliard, 2000
- Méfiez-vous des écrivains, Paris, Julliard, 2002
- Le Cahier de Turin, Paris, Julliard, 2003
- Écrire, Paris, Julliard, 2005
- Le Chagrin, Paris, Julliard, 2010
- Colères, Paris, Éditions Julliard, 2011
- Survivre avec les loups. La véritable histoire de Misha Defonseca, Paris, XO Édition, 2011
- L’hiver des hommes, Paris, Julliard, 2012
- Vertiges, Paris, Julliard, 2013
- Échapper, Paris, Julliard, 2015
Cărți apărute în limba română
modificare- Eugenia (2019) - editura Humanitas, traducere de Simona Modreanu, ISBN 978-606-779-563-9
Note
modificare- ^ https://www.franceinter.fr/personnes/lionel-duroy Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Lionel Duroy, Babelio
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Jérôme Garcin, « Les confessions de Lionel Duroy » [archive],in L'obs [archive], 15. November 2013 (aufgerufen am 11. Dezember 2014)
- ^ « Les nègres littéraires sortent de l'ombre » [archive], in Slate [archive], 19. Februar 2010 (aufgerufen am 14. Dezember 2014)