Wikipedia

Listă de țări cu arme nucleare

dezambiguizare

Armele nucleare au apărut în 1945, anul în care a și fost folosită și prima (varianta cu fisiune), asupra orașelor japoneze Hiroshima (6 august 1945) și Nagasaki (9 august 1945). În istoria beligeranței, armele nucleare au fost folosite doar de două ori, amândouă în jurul încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial. De atunci, arme nucleare au fost detonate de peste 2000 de ori pentru testarea și demonstrarea scopurilor lor. Singurele țări cunoscute că au detonat asemenea dispozitive sunt Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Franța, China, India, și Pakistan. Aceste țări sunt declarate puteri nucleare (împreună cu Rusia, moștenind armamentele Uniunii Sovietice).

     Cele cinci puteri nucleare definite de Tratatul de Neproliferare Nucleară (SUA, Rusia, Regatul Unit, Franța și China)

     State membre NATO prezumate că dețin arme nucleare (Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos, Turcia)

     Alte state cu arme nucleare (India, Pakistan, Coreea de Nord)

     State despre care se presupune că dețin arme nucleare (Israel)

     State care au avut în trecut arme nucleare sau programe de dezvoltare a acestora (Kazahstan, Africa de Sud, Ucraina)

De la un maxim de 70.300 de arme active în 1986, în 2024 există aproximativ 3.880 de focoase nucleare active și 12.119 de focoase nucleare în total în lume. Multe dintre armele scoase din funcțiune au fost pur și simplu depozitate sau parțial demontate, nu distruse.[1]

Alte țări variate pot deține arme nucleare, dar nu au recunoscut acest lucru în public, sau altele recunosc posesia lor neverificată.

Spre exemplu, Israelul are sisteme de aeropurtate moderne și pare să aibă un program nuclear extensiv; Coreea de Nord a declarat că are capabilități nucleare (deși a făcut câteva declarații schimbătoare în legătură cu oprirea programului său de armament nuclear, de multe ori în funcție de clima politică din acel moment) și a realizat primul său test nuclear pe 9 octombrie 2006; și Iranul este acuzat la momentul de față de un număr de guverne cum că ar vrea să dezvolte capabilități nucleare, deși guvernul iranian spune că activitățile sale nucleare, cum ar fi îmbogățirea uraniului, sunt pentru scopuri pașnice.

Statistici

modificare
Puteri nucleare declarate
Țară Focoase active Total focoase Primului test Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP) Tratatul de Interzicere Completă a Testelor Nucleare (CTBT) Teste
  Statele Unite 1.770 5.044[2] 16 iulie 1945 ("Trinity"), New Mexico Membru Semnatar 1.030
  Rusia 1.710 5.580[3] 29 august 1949 ("RDS-1"), RSS Kazahă Membru Semnatar 715
  Marea Britanie 120 225[4] 3 octombrie1952 ("Hurricane"), Australia Membru Implementat 45
  Franța 280 290[5] 13 februarie 1960 ("Gerboise Bleue"), Algeria Franceză Membru Implementat 210
  China 24 500[6] 16 octombrie 1964 ("596"), Xinjiang Membru Semnatar 45
  India 0 172[7] 18 mai 1974 ("Smiling Buddha"), Rajasthan Non-membru Nesemnatar 6
  Pakistan 0 170[8] 28 mai 1998 ("Chagai-I"), Balochistan Non-membru Nesemnatar 2
  Coreea de Nord 0 50[9] 9 octombrie 2006, Hamgyong[10] Non-membru Nesemnatar 6
 Israel 0 90 1960-1979 Non-membru Semnatar N/A
Focoase nucleare prevăzute pentru partajarea nucleară
Țară Baza militară Estimare Proveniență
 Belgia Kleine Brogel 20  Statele Unite
 Germania Buchel 20
 Italia Aviano 20
Ghedi 20
 Olanda Volkel 20
 Turcia Incirlik 20
 Belarus Lida ~130  Rusia

Israel

modificare

Se crede că Israel a fost a șasea țară din lume care a dezvoltat arme nucleare, dar nu și-a recunoscut forțele nucleare. Avea arme nucleare „rudimentare, dar livrabile”, disponibile încă din 1966.[11][12][13][14][15][16][17][18] Israelul nu este parte la TNP. Israel se angajează în ambiguitate strategică, spunând că nu ar fi prima țară care „introduce” arme nucleare în regiune, dar refuzând să confirme sau să refuze altfel un program sau un arsenal de arme nucleare. Această politică de „opacitate nucleară” a fost interpretată ca o încercare de a obține beneficiile descurajării cu un cost politic minim.[18][19]

Potrivit Consiliului de Apărare a Resurselor Naturale și al Federației Oamenilor de Știință Americani, Israelul deține probabil aproximativ 75-200 de arme nucleare.[20][21] Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm estimează că Israelul are aproximativ 80 de arme nucleare intacte, dintre care 50 sunt destinate livrării cu rachete balistice cu rază medie de acțiune Jericho II și 30 sunt bombe gravitaționale destinate livrării cu aeronava. SIPRI raportează, de asemenea, că în 2012 s-au reînnoit speculațiile că Israelul ar fi putut, de asemenea, să dezvolte rachete de croazieră lansate de submarine cu capacitate nucleară.[22]

Vezi și

modificare

Note

modificare
  1. ^ „Status of World Nuclear Forces” (în engleză). Federation of American Scientists. Accesat în . 
  2. ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "U.S. nuclear forces, 2006," Bulletin of the Atomic Scientists 61:1 (January/February 2005): 68-71, [1] Arhivat în , la Wayback Machine.
  3. ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "Russian nuclear forces, 2006," Bulletin of the Atomic Scientists 62:2 (March/April 2006): 64-67, [2] Arhivat în , la Wayback Machine.
  4. ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "British nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:6 (November/December 2005): 77-79, [3] Arhivat în , la Wayback Machine.
  5. ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "French nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:4 (July/August 2005): 73-75,[4] Arhivat în , la Wayback Machine.
  6. ^ Kristensen, Hans M.; Korda, Matt; Reynolds, Eliana (), „Chinese nuclear weapons, 2023”, Bulletin of the Atomic Scientists (în engleză), 79 (2), pp. 108–133, doi:10.1080/00963402.2023.2178713, ISSN 0096-3402, accesat în  
  7. ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "India's nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:5 (September/October 2005): 73-75,[5] Arhivat în , la Wayback Machine.
  8. ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "Pakistan's nuclear forces, 2001," Bulletin of the Atomic Scientists 58:1 (January/February 2002): 70-71,[6] Arhivat în , la Wayback Machine.
  9. ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "North Korea's nuclear program, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:3 (May/June 2005): 64-67,[7] Arhivat în , la Wayback Machine.
  10. ^ globalsecurity.org. Nuclear Weapons Testing - North Korean Statements
  11. ^ Cohen 1998a, p. 349.
  12. ^ ElBaradei, Mohamed (). „Transcript of the Director General's Interview with Al-Ahram News”. International Atomic Energy Agency. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Nuclear Overview”. Israel. NTI. Arhivat din original (profile) la . Accesat în . 
  14. ^ My Promised Land, by Ari Shavit, (London 2014), page 188
  15. ^ Nuclear Proliferation International History Project (). „Israel's Quest for Yellowcake: The Secret Argentina-Israel Connection, 1963–1966”. Woodrow Wilson International Center for Scholars. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ John Pike. „Nuclear Weapons”. globalsecurity.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ „Nuclear Weapons”. fas.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ a b NTI Israel Profile Arhivat în , la Wayback Machine. Retrieved 12 July 2007.
  19. ^ Avner Cohen (). The Worst-Kept Secret: Israel's bargain with the Bomb. Columbia University Press. 
  20. ^ There are a wide range of estimates as to the size of the Israeli nuclear arsenal. For a compiled list of estimates, see Avner Cohen, The Worst-Kept Secret: Israel's bargain with the Bomb (Columbia University Press, 2010), Table 1, page xxvii and page 82.
  21. ^ Israel's Nuclear Weapons Arhivat în , la Wayback Machine., Federation of American Scientists (17 August 2000)
  22. ^ „Israel”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  Portal Politică
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Listă_de_țări_cu_arme_nucleare&oldid=16486630