Lista dogilor Veneției
articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia
Lista de mai jos cuprinde pe cei 120 de dogi ai Serenissimei Republici a Veneției, dispuși în ordine cronologică, pe secole.
Vreme de peste 1.000 de ani, principalul magistrat și conducător al orașului Veneția și apoi al Republicii, ales pe durata vieții, a fost numit Doge, un titlu italian rar (dar nu unic) ce derivă din latinescul dux. Începând de la 1172 (odată cu alegerea lui Sebastiano Ziani), dogii erau aleși exclusiv de către un grup restrâns de aristocrați ai Cetății. Combinația venețiană între elaborata pompă monarhică și constituția republicană cu un sistem extrem de stufos de alegere în funcțiile de conducere a făcut din La serenissima un exemplu tipic de „republică încoronată”.
Secolul al VII-leaModificare
- Paoluccio Anafesto (697–717), personaj semilegendar
Secolul al VIII-leaModificare
- Marcello Tegalliano (717–726)
- Orso Ipato (726–737), asasinat, probabil în urma instigării exarhului de Ravenna, Eutihie
- Scurt interregnum (737–742)
- Teodato Ipato (742–755), detronat, orbit și exilat
- Galla Gaulo (755–756), detronat, orbit și exilat
- Domenico Monegario (756–764), detronat, orbit și exilat
- Maurizio Galbaio (764–787)
- Giovanni Galbaio (787–804), refugiat la Mantova în 803 împreună cu familia, unde se presupune că ar fi murit
Secolul al IX-leaModificare
- Obelerio Antenoreo (804–811), exilat și, în urma unei tentative de revenire la putere, asasinat
- Agnello Participazio (811–827), silit să plece în exil la Zara, în Dalmația de către fiul său Giustiniano
- Giustiniano Participazio (827–829)
- Giovanni I Participazio (829–837), arestat și silit să poarte rasa monahală
- Pietro Tradonico (837–864), asasinat
- Orso I Participazio (864–881)
- Giovanni II Participazio (881–887), retras din cauza stării precare de sănătate
- Pietro I Candiano (887–888), ucis într-o luptă împotriva narentanilor, slavi din Dalmația
- Pietro Tribuno (888–912)
Secolul al X-leaModificare
- Orso II Participazio (912–932)
- Pietro II Candiano (932–939)
- Pietro Participazio (939–942)
- Pietro III Candiano (942–959)
- Pietro IV Candiano (959–976), încuiat în palatul incendiat de către poporul venețian
- Pietro I Orseolo (976–978), retras pentru a deveni monah în ordinul Camaldolese în abația San Michel de Cusa, în Franța
- Vitale Candiano (978–979), patriarh de Grado
- Tribuno Memmo (979–991)
- Pietro II Orseolo (991–1009), retras la mănăstire
Secolul al XI-leaModificare
- Otto Orseolo (1009–1026), arestat și alungat la Constantinopol
- Pietro Barbolano (1026–1032), abdicare în urma presiunilor în favoarea reinstalării lui Otto Orseolo
- Domenico Flabanico (1032–1043)
- Domenico Contarini (1043–1071)
- Domenico Selvo (1071–1084), retras cu consimțământul său la o mănăstire
- Vitale Faliero (1084–1096)
- Vitale I Michiel (1096–1102)
Secolul al XII-leaModificare
- Ordelafo Faliero (1102–1117)
- Domenico Michiel (1117–1130)
- Pietro Polani (1130–1148)
- Domenico Morosini (1148–1156)
- Vital II Michiel (1156–1172), silit să abdice, în urma campaniei nefericite în Marea Egee
- Sebastiano Ziani (1172–1178), primul doge ales de către electori
- Orio Mastropiero (1178–1192)
- Enrico Dandolo (1192–1205)
Secolul al XIII-leaModificare
Secolul al XIV-leaModificare
- Marino Zorzi (1311–1312)
- Giovanni Soranzo (1312–1328)
- Francesco Dandolo (1328–1339)
- Bartolomeo Gradenigo (1339–1342)
- Andrea Dandolo (1343–1354), totodată cronicar
- Marino Faliero (1354–1355), acuzat de trădare, executat și condamnat la damnatio memoriae
Executarea dogelui Marino Faliero
Secolul al XV-leaModificare
- Tommaso Mocenigo (1413–1423)
- Francesco Foscari (1423–1457), forțat să abdice de către Consiliul celor Zece
Dogele Francesco Foscari, într-un portret de Lazzaro Bastiani
Secolul al XVI-leaModificare
- Andrea Gritti (1523–1538)
- Pietro Lando (1538–1545)
- Francesco Donato (1545–1553)
- Marcantonio Trivisan (1553–1554)
- Francesco Venier (1554–1556)
- Lorenzo Priuli (1556–1559)
- Girolamo Priuli (1559–1567)
- Pietro Loredan (1567–1570)
- Alvise I Mocenigo (1570–1577)
- Sebastiano Venier (1577–1578)
- Nicolò da Ponte (1578–1585)
- Pasqual Cicogna (1585–1595)
- Marino Grimani (1595–1606)
Secolul al XVII-leaModificare
- Leonardo Donato (1606–1612)
- Marcantonio Memmo (1612–1615)
- Giovanni Bembo (1615–1618)
- Nicolò Donato (1618)
- Antonio Priuli (1618–1623)
- Francesco Contarini (1623–1624)
- Giovanni Corner (1624–1630)
- Nicolò Contarini (1630–1631)
- Francesco Erizzo (1631–1646)
- Francesco Molin (1646–1655)
- Carlo Contarini (1655–1656)
- Francesco Corner (1656)
- Bertuccio Valiero (1656–1658)
- Giovanni Pesaro (1658–1659)
- Domenico II Contarini (1659–1674)
- Nicolò Sagredo (1674–1676)
- Luigi Contarini (1676–1683)
- Marcantonio Giustinian (1683–1688)
- Francesco Morosini (1688–1694)
- Silvestro Valiero (1694–1700)
- Alvise II Mocenigo (1700–1709)
Secolul al XVIII-leaModificare
- Alvise Pisani (1735–1741)
- Pietro Grimani (1741–1752)
- Francesco Loredan (1752–1762)
- Marco Foscarini (1762–1763), totodată istoric al literaturii istorice venețiene
- Alvise Giovanni Mocenigo (1763–1779)
- Paolo Renier (1779–1789)
- Ludovico Manin (1789–1797), ultimul doge al Veneției, silit să abdice de către Napoleon I
Vezi șiModificare
BibliografieModificare
- John Julius Norwich, A History of Venice, New York, Vintage Books, 1989. ISBN 0-679-72197-5.