Lista miniștrilor de finanțe comune ale Austro-Ungariei (1867–1918)

articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia

După Compromisul austro-ungar din 1867, fiecare din cele două jumătăți ale Dublei Monarhii avea propriul ei guvern cu un ministru de finanțe. De la acest dualism făceau excepție doar Ministerul Casei Imperiale și Regale și al Externelor, Ministerul Imperial și Regal de Război (numit până în 1911 Ministerul Imperial de Război) și – pentru finanțarea politicii externe, a Armatei Comune și a Marinei MilitareMinisterul de Finanțe comune (Ministerul Imperial și Regal de Finanțe), mai înainte numit Ministerul Imperial de Finanțe, al cărui șef era desemnat direct de către împărat și rege, fără ca la baza acestei desemnări să existe propunerea unui prim-ministru. Șefii celor trei ministere comune constituiau, împreună cu prim-miniștrii celor două jumătăți ale Dublei Monarhii, Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune.

Cum în 31 octombrie 1918 Ungaria a pus capăt uniunii reale cu Austria, de la 1 noiembrie 1918 nu mai era de facto nici un motiv pentru a avea un Minister de Finanțe comun. Adunarea Națională Provizorie pentru Austria Germană a hotărât în 12 noiembrie 1918, ca Ministerele imperiale și regale să fie desființate. Paul Kuh-Chrobak, numit de împărat în 4 noiembrie 1918 la conducerea temporară a ministerului,[1] a trebuit, începând cu 12 noiembrie 1918 până în 1920, să lichideze ministerul comun sub supravegherea funcționarilor din Ministerul de Finanțe al statului Austria Germană.[2]

Demnitari

modificare

Funcția de ministru imperial de finanțe (Reichsfinanzminister), a cărei denumire a fost schimbată mai tâziu în ministru de finanțe comun al Dublei Monarhii (gemeinsamer Finanzminister), echivalentă de la 26 februarie 1879[3] cu funcția de guvernator al Bosniei și Herțegovinei, a fost ocupată de:

Vezi și

modificare
  1. ^ Tageszeitung Wiener Zeitung, Nr. 259, 9. November 1918, S. 1
  2. ^ StGBl. Nr. 5 / 1918 (= S. 4)
  3. ^ Srećko Matko Džaja: Bosnien-Herzegowina in der österreichisch-ungarischen Epoche (1878–1918), Die Intelligentsia zwischen Tradition und Ideologie. (=Südosteuropäische Arbeiten Band 93), Verlag Oldenbourg, München 1994, ISBN 3-48656-079-4, S. 42.
  4. ^ Tageszeitung Wiener Zeitung, Wien, Nr. 163, 19. Juli 1903, S. 1

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare