Lucullus
Lucullus | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 117 î.Hr.[3][4] Roma Antică |
Decedat | 57 î.Hr. (60 de ani) |
Părinți | Lucius Licinius Lucullus[*][2] Caecilia Metella[*] |
Frați și surori | Marcus Terentius Varro Lucullus[2] |
Căsătorit cu | Clodia[*] () Servilia Minor[*] () |
Copii | Licinia[*] Marcus Licinius Lucullus[*][2] |
Religie | Religia în Roma antică |
Ocupație | Ancient Roman politician[*] ancient Roman military personnel[*] |
Limbi vorbite | limba latină |
Consul | |
În funcție – [1][2] | |
Pretor | |
În funcție – [2] | |
Edil | |
În funcție – [2] | |
Senator roman | |
Chestor | |
Partid politic | Optimates |
Modifică date / text |
Lucius Licinius Lucullus (n. cca. 117 î.Hr. – d. 57/56 î.Hr.) a fost un politician din facțiunea aristocratică Optimates a Republicii Romane târzii. Era în strânsă legătură cu generalul și omul de stat Sulla Felix.
În punctul culminant al carierei sale de peste douăzeci de ani în serviciu militar aproape continuu și în servicii guvernamentale a ajuns cel mai mare cuceritor al regatelor din estul Republicii, ca urmare al celui de-al Treilea Război Mitridatic în care a dovedit abilități extraordinare de general în diverse situații, mai ales în timpul asediului de Cyzicus și în bătălia de la Tigranocerta din Arzanene, Armenia. Stilul său de comandă a beneficiat de o atenție deosebit de favorabilă din partea experților militari din antichitate, iar campaniile sale au ajuns să fie studiate drept model al unui general iscusit.[5] Rivalul său Pompei îl numea pe jumătate în glumă „Xerxes într-o togă”.[6]
Note
modificare- ^ a b The Magistrats of the Roman Republic[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ a b c d e f RSKD / Licinii[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CERL Thesaurus, accesat în
- ^ Cassius Dio XXXVI. In captured correspondence of Mithradates VI Eupator, Lucullus was rated as the outstanding general since Alexander (Cicero, Acad.Pr. II)
- ^ Velleius Paterculus 2.33.4: haud infacete Magnus Pompeius Xerxen togatum vocare adsueverat; Pliniu cel Bătrân, Natural History 9.80 (170). Plutarh, Life of Lucullus 39.3, attributes the quip to Tubero the Stoic.
Legături externe
modificareVezi și
modificare- Lucius Licinius Lucullus, bunicul său