Ludmila Alioșina
| Ludmila Alioșina | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Novorossiisk, RSFS Rusă, URSS |
| Decedată | (90 de ani)[1] |
| Ocupație | cântăreață |
| Activitate | |
| Tipul de voce | mezzo-soprană |
| Instrument(e) | voce[*] |
Modifică date / text  | |
Ludmila Alioșina (sau Alioșin[2]; n. 27 iulie 1930, Novorosiisk, Federația Rusă - d. 16 februarie 2021[3]) a fost o cântăreață de operă (mezzo-soprană[4]) din Republica Moldova.
Și-a făcut studiile între anii 1954-1959 la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău (AMTAP, pe atunci Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu”) cu profesorii B. Miliutin, T. Gurtovoi, P. Alexeev. A urmat apoi Institutul de Limbi Străine din Stavropol.[4]
Din 1957 a activat ca și coristă, apoi ca solistă la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău, predând și ore de canto la Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu”. A interpretat peste 120 de roluri, printre care:[4]
- Polina în Dama de pică de P. Ceaikovski
- Kneaghina în Vrăjitoarea de P. Ceaikovski
- Adalgisa în Norma de V. Bellini
- Carmen în Carmen de G. Bizet
- Comisarul în Tragedia optimistă de A. Holminov
- Olga în Eroica baladă de A. Stârcea
- Taisia în Serghei Lazo de D. Herschfeld
Din 1988 a regizat spectacole de operă pentru copii, a evoluat în concerte de cameră, recitaluri de romanțe. A fost conferențiar universitar la catedra de canto academic la AMTAP, cu titlul onorific „Maestru în arte”.[2]
A fost premiată cu distincțiile Artistă Emerită a RSSM în 1974 și cu Artistă a Poporului din RSSM în 1980.[4]
A decedat la data de 16 februarie 2021, la vârsta de 90 de ani.[3]
Note
modificare- ^ https://www.kp.md/daily/27239/4368711/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b „Catedre”. Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Accesat în .
- ^ a b Reabkov, Leonid (). „Умерла звезда молдавской оперы: В свои 90 лет она порхала по сцене как студентка”. Komsomolskaia Pravda. Accesat în .
- ^ a b c d Colesnic 2000.
Bibliografie
modificare- Colesnic, Iurie (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. p. 21.