Luminița Vartolomei

Luminita Vartolomei
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Decedată (76 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzicolog[*]
critic muzical[*] Modificați la Wikidata

Luminița Vartolomei (n. ,[1] București, România[1] – d. ) a fost un critic muzical român, cu o bogată activitate în mass-media.[2][3][4] A făcut parte dintr-o generație de analiști ai muzicii deosebit de activi, lideri de opinie, care se exprimau public în ziare, reviste, la radio și la televiziune, contribuind esențial la valorizarea și buna înțelegere a faptelor muzicale de pe scenele noastre, precum și la lansarea ori dezvoltarea carierelor multor interpreți români. A scris zeci de texte pentru programe de sală sau coperte de disc.

FamiliaModificare

A fost căsătorită cu muzicologul Silviu Gavrilă.

A fost căsătorită cu criticul de teatru Dinu Kivu.

A avut 2 băieți: violoncelistul Andrei Kivu și actorul Ionuț Kivu.

Sora sa este violoncelista Anca Vartolomei.

Cumnatul său este compozitorul Călin Ioachimescu.

Activitatea profesionalăModificare

Cariera sa a urmat o traiectorie ascendentă, jalonată de importante succese profesionale. După absolvirea Conservatorului ”Ciprian Porumbescu” din București a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română (1968-1973), apoi ca și Consultant artistic la Filarmonica ”George Enescu” (1973-1975). Ulterior a preluat poziția de Redactor principal la revista ”Contemporanul” (1975-1990). După 1989 a condus revista ”Actualitatea Muzicală” (cea mai lungă perioadă din istoria acestei publicații, și anume două decenii), ca și, în efemera-i existență, revista ”Spectacolul Muzicii” (1995-1997).  

Revista ”Actualitatea muzicală”Modificare

Luminiței Vartolomei i se datorează existența singurei reviste de critică muzicală din România, ”Actualitatea muzicală”, pe care a fondat-o în 1990 la cererea conducerii de atunci a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (Pascal Bentoiu, Adrian Iorgulescu, Octavian Lazăr Cosma), alcătuindu-i echipa redacțională, stabilind coordonatele editoriale, invitând toate condeiele consacrate, ca și pe tinerii talentați în ale criticii muzicale, să scrie cronici, recenzii, reportaje, interviuri etc. Tot în perioada în care a fost redactor șef (1990-2001) au fost fondate și Premiile Revistei ”Actualitatea muzicală”, primele premii de muzicală oferite de presa din România.

Membră în organizații profesionaleModificare

  • A fost membru al Colegiului Criticilor Muzicali din cadrul Asociației oamenilor de Teatru și Muzică (A.T.M.),  
  • membru fondator al Uniunii Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România,  
  • membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor – ajungând până în postura de Coordonator al Biroului Secției de muzicologie și critică muzicală a U.C.M.R. (2002-2010).  

PremiiModificare

A fost distinsă cu numeroase premii, atât din partea Uniunii (triplă laureată), cât și din partea altor foruri culturale, inclusiv din partea Academiei Române.  

Premiiile UCMR pentru Critică muzicală în anii 1985, 1992 și 2001.

Premiul Forumului Muzical Român.

DecorațiiModificare

I-a fost conferit și Ordinul ”Meritul Cultural”, clasa I.  

Alte activitățiModificare

A contribuit la organizarea unor festivaluri și evenimente muzicale, în diverse orașe ale țării.

TurneeModificare

A întreprins călătorii de documentare și a participat la colocvii și festivaluri muzicale internaționale în Bulgaria, Franța, URSS, Polonia, Germania, Iugoslavia, Danemarca, Suedia.  

Colaborări la ziare și revisteModificare

A publicat peste 1500 de analize, articole, eseuri, recenzii, interviuri și cronici muzicale în Contemporanul, Muzica, Teatrul, Revista Română, România Azi, Cinema, Literatorul, Exclusiv Magazin, Actualitatea Muzicală, Melos, Scena, Adevărul, Adevărul Literar Și Artistic, Teatrul Azi, România Literară, Tomis (Constanța), Caiete Critice ș.a.  

Emisiuni radiofonice la Radio RomâniaModificare

A realizat sute de emisiuni de radio (ciclurile TEME CELEBRE, CARTEA ORGII, SUNT COMPOZITOR, ȘAPTE DECENII DE MUZICĂ, MICROENCICLOPEDIE MUZICALĂ ș.a.)  

Emisiuni de televiziuneModificare

A colaborat la zeci de emisiuni de televiziune (COLOCVIUL CRITICILOR MUZICALI, SERATA MUZICALĂ ș.a.), realizate de Iosif Sava.  

CărțiModificare

Deși a semnat și studii de mai mari dimensiuni, activitatea jurnalistică rămâne dominantă între preocupările sale, fapt care, mai târziu, a condus și la apariția unui mare număr de volume care reiau – de data aceasta între coperți de carte – cronicile publicate de-a lungul timpului.

  • Soclu pentru efemeride (Premiul UCMR pe anul 1992);  
  • Teatrul din umbra muzicii (...)
  • Natură moartă cu voci, instrumente și baghete (...)  
  • Dicționar de muzică (1979, în colaborare cu Iosif Sava),  
  • Mică enciclopedie muzicală (1997, în colaborare cu Iosif Sava);  
  • Muzică și muzicieni (1992, în colaborare cu Iosif Sava);  
  • Stop-cadru în sonor (2 vol., Premiul Academiei Române pe anul 2002);  
  • Teatrul din umbra muzicii (2003);
  • Totul (numai) despre muzică (2004);  
  • Natură moartă cu voci, instrumente și baghete (2 vol., 2005 și 2006);  
  • Ghidul cititorului despre muzică (2008);  
  • Inevitabilele rămășițe (2013),  
  • și din nou Soclu pentru efemeride, ediția a doua (2013).

BibliografieModificare

  • Cosma, Viorel. Muzicieni români. Lexicon. Vol. 9 (Ș-Z). Editura muzicală, 2006.
  • Cosma, Mihai. Adio, Luminița Vartolomei. Revista ”Actualitatea muzicală”, nr. 4/2022 (aprilie).

NoteModificare

  1. ^ a b c d http://www.ucmr.org.ro/listMembri.asp?CodP=181  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ „Criticul muzical, Luminița Vartolomei, a murit (fișă biografică)”, Agerpres.ro, , accesat în  
  3. ^ „Adio, Luminița Vartolomei – Radio România Cultural”, Radioromaniacultural.ro, accesat în  
  4. ^ „Luminița VARTOLOMEI KIVU”, Ucmr.org, accesat în