Parcul din satul Mîndîc

Parcul din satul Mîndîc
Poziția	Raionul Dondușeni Moldova
Coordonate	48°09′40″N 27°51′50″E ({{PAGENAME}})
Suprafață	16,4 ha
Înființare	1896

Parcul dendrologic de la vila „Mîndîc”, cunoscut și ca parcul Mîndîc sau parcul din satul Mîndîc, raionul Drochia, este amplasat la 6 km de sat și la 16-18 km sud de orașul Drochia. Este o arie protejată din Republica Moldova, reprezentând un monument de arhitectură peisagistică. Parcul are o suprafață de 16 ha, dintre care doar 3 ha fac parte din obiectivul protejat. În 1998, se afla în administrarea Întreprinderii Agricole „Milești”.

Istoric

Vila (conacul) lui Ohanowicz

Lângă satul Mîndîc este amplasată fosta vilă a nobilului polonez de origine armenească Kajetan Ohanowicz, la care își petrecea verile familia acestuia. La modernizarea vilei a contribuit arhitectul Alexandru Bernardazzi. Ohanowicz, ca specialist în agricultură, a adus și înmulțit în Basarabia mai multe soiuri de animale (vite mari cornute, oi ș.a.) și de plante (grâu, porumb, sfeclă de zahăr ș.a.) și a participat la Expoziția agricolă din 1889 de la Chișinău.

Pe lângă vila sa, Ohanowicz a fondat în 1896 un parc-grădină pomicolă. Nu se știe cine a proiectat parcul, dar s-ar putea ca arhitectul să fie însuși Kajetan. Zece ani mai târziu, nobilul a fost asasinat la vilă.

După cel de-al doilea război mondial, vila și parcul au fost exploatate de instituțiile sovietice, care au admis încălcări ale structurii compoziționale originale și au distrus complet partea de nord-vest a parcului, care se mărginește cu acareturile vilei. Tot în perioada sovietică au fost lichidate unele specii de plante.

Astfel, în istoria parcului pot fi definite cinci perioade principale:

• până la 1917: perioada de înflorire, când sunt ridicate vila și clădirile, este amenajat parcul cu grădinile și aleile sale;
• 1917-1944: perioada de distrugere, când, din cauza noii situații politice (Revoluția Rusă din 1917) și a evacuării familiei Ohanowicz de pe teritoriul parcului, parcul își pierde din caracterul luxos;
• 1944-1980: perioada de convertire, când edificiile odată luxoase sunt adaptate doctrinei comuniste pentru a servi interesului muncitoresc;
• 1980-1990: perioada de modernizare, când în parc este amenajată tabăra pentru pionieri „Salut”, astfel încât clădirile sunt modernizate, iar teritoriul este adaptat pentru joacă, distracție și odihnă;
• din 1991: perioada de degradare, când inacțiunea duce la degradarea clădirilor și a fondului de vegetație a parcului.

Descriere

Parcul de află la o distanță de peste 6 km de la șoseaua R12 Drochia–Dondușeni, lângă un drum de țară care unește Mîndîc cu satele Iliciovca și Cotova.

Teritoriul este compus din terenuri plantate cu arbori și arbuști decorativi, plantații pomicole, un pârâu, trei lacuri și o serie de clădiri. La moartea lui Ohanowicz, pe teritoriul parcului a fost construit un cavou. În parc există și un teren de baschet, artefact al fostei tabere de copii.

Structura compozițională

Cavoul

Puntea peste pârâu

Parcul a fost conceput ca parc-grădină pomicolă, fiind compus din elemente de parc dendrologic și de grădină pomicolă. Aceste elemente se îmbină în unele locuri și se izolează reciproc în altele. În primul caz, grădinile pomicole conțin elemente de amenajare a parcului, care asigură o trecere lină spre parc, iar în al doilea caz grădina se izolează de parc prin fâșii de protecție și plantații dese.

Regiunea parcului în care se află cavoul poartă un caracter solemn: omogenitatea plantațiilor pomicole asigură liniștea, iar regularitatea aleilor care duc spre cavou asigură solemnitatea. Cavoul este amplasat lângă intersecția a două alei perpendiculare: una de nuci negri, de 16-18 m înălțime, și a doua de fagi. Lângă cavou se află un exemplar de pin negru. La intersecție se află o platformă rotundă, înconjurată de trepte. Regiunea este despărțită de restul parcului de un pârâu, care alimentează lacul. Peste pârâu este instalată o punte.

Pe malul unuia dintre lacuri se află o platformă, de unde se deschide o priveliște spre lac și o perspectivă îndepărtată spre malul opus, unde este amplasată o grădină pomicolă și grupuri de mesteceni și pini. În centrul platformei crește un exemplar de frasin plângător, de dimensiuni impunătoare, cu crengi împletite în formă de cort.

Dendroflora

Scene de vegetație

Din colecția originală de plante, s-au păstrat, mai notabil, un grup de conifere lângă vilă, unele exemplare de alun turcesc, Deutzia cu flori roșii, Forsythia cu flori galbene, frasin plângător, alei de nuc negru și fag. În total, către 2013 au fost identificate patru specii de conifere și 36 de specii de foioase, dintre care 12 specii de arbuști și 24 de arbori. 15 specii sunt autohtone, iar restul 25 sunt de proveniență străină.

Lista speciilor de plante lemnoase ale parcului Mîndîc este prezentată în tabel.

Nomenclatura binară	Denumirea populară	Proveniență geografică
Conifere
Pinus strobus L.	Pin moale	America de Nord
Pinus nigra Arn.	Pin negru	Europa de mijloc și de sud
Picea excelsa Link.	Molid obișnuit	Europa Centrală
Juniperus virginiana L.	Ienupăr de Virginia	sudul Americii de Nord
Angiosperme
Acer campestre L.	Jugastru	Europa, Asia, Africa de nord
Acer platanoides L.	Paltin de câmp	Europa până la Ural
Acer pseudoplatanus L.	Paltin de munte	Munții Carpați, Caucaz
Aesculus hippocastanum L.	Castan porcesc	Peninsula Balcanică
Ailanthus altissima (Mill.) Sw.	Cenușar	China, Japonia
Betula verrucoza Ehrh.	Mesteacăn	Europa, Siberia de vest, Caucaz
Caragana arborescens Lam.	Caragana	Siberia de vest, Caucaz
Chenomeles japonica Lindl.	Gutui japonez	Japonia, China
Corylus colurna L.	Alun turcesc	Peninsula Balcanică, Asia Mică, Caucaz
Cornus mas L.	Corn	Europa de est, Caucaz
Deutzia rosea Rehd.	Deuția	Japonia
Elaeagnus angustifolia L.	Sălcioară mirositoare	Asia Mijlocie, Asia Mică
Fagus silvatica L.	Fag comun	Europa de est, Crimeea
Fraxinus excelsior L.	Frasin obișnuit	Europa
F. e. f. pendula Ait.	Frasin plângător
Forsythia suspensa Vahl.	Forziția	China
Juglans nigra L.	Nuc negru	America de Nord
Laburnum anagyroides Med.	Salcâm galben	Europa de sud și de vest
Ligustrum vulgare L.	Lemn câinesc	Europa, Asia Mică
Lonicera tatarica L.	Caprifoi tătăresc	Europa centrală și de est
Morus alba L.	Dud	China
Padus racemosa Gilib.	Malin	Europa, Siberia, Asia Mică
Philadelphus pubescens Lois.	Lămâița	Asia Mică, Caucaz
Quercus robur L.	Stejar pedunculat	Europa, Africa de Nord, Caucaz
Ribes aureum Pursh.	Coacăză aurie	America de Nord
Robinia pseudoacacia L.	Salcâm alb	America de Nord
Rosa canina L.	Măcieș	Europa, Asia
Salix alba L.	Salcie albă	Europa, Asia Mică, China
S. a. f. pendula Rehd.	Salcie plângătoare
Symphoricarpus albus Bl.	Cârmâz	America de Nord
Syringa vulgaris L.	Liliac	Peninsula Balcanică, Caucaz
Tilia cordata L.	Tei cu frunze mici	Europa
Tilia tomentosa Mouench.	Tei argintiu	Europa de mijloc, Caucaz
Ulmus foliaceae Gilib.	Ulm de câmp	Europa, Asia Mică, Caucaz
Viburnum lantana L.	Dârmoz	Europa, Asia de sud-vest

Statut de protecție

Clădiri gospodărești

Obiectivul a fost luat sub protecția statului prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 13 martie 1962 nr. 111, iar statutul de protecție a fost reconfirmat prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 8 ianuarie 1975 nr. 5 și Legea nr. 1538 din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. În 1997, printr-o Hotărâre de Guvern, parcul Mîndîc a fost declarat filială a Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală — Complexul muzeal „Vila cu parc Mândâc”. Imediat a fost elaborat un plan de acțiuni pentru punerea în valoare a complexului, dar acesta nu a fost implementat din cauza lipsei de mijloace financiare. Un plan similar a fost făcut în 2003, dar nici acesta nu a găsit finanțare. În 1998, parcul se afla în administrarea Întreprinderii Agricole „Milești”, dar între timp a trecut în proprietatea Primăriei Mîndîc la insistența ultimei. În 2013, parcul avea o administrație formată din 5 persoane.

În 1989, arhitecta V. Dormidontova a publicat schema parcului, care redă structura compozițională a parcului și ar putea fi folosită la restaurarea acestuia.

În anul 2002, la invitația Ministerului Ecologiei al Republicii Moldova, parcul a fost vizitat de o delegație a Centrului de protecție a landșafturilor naturale și istorice ale Ministerului Culturii^⁠(d) din Polonia. Guvernele celor două țări au convenit că vor analiza posibilitatea colaborării întru renovarea vilei și parcului din Mîndîc, dar discuțiile nu au avut finalitate. În 2014, Ministerul Culturii și al Patrimoniului Național din Polonia a mai trimis o delegație la Vila Mîndîc, cuprinsă din geodeziști, conservatori ai patrimoniului și specialiști de arhitectură peisagistică. Echipa a elaborat un ghid de restaurare a structurii compoziționale și a florei parcului.

În prezent, toate clădirile din parc, inclusiv cavoul și vila, sunt devastate. Lacul este împânzit de stuf și rogoz.

Bibliografie

• Tarhon, Petru (2013). Parcurile vechi boierești din Republica Moldova. Academia de științe a Moldovei, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Chișinău: Pontos. pp. 257–266. ISBN 978-9975-51-487-3. 
• Ozimkowska, Lidia; Wojtatowicz, Jerzy. „Zespół dworsko-parkowy „Willa Mindic" jako szczególny element w krajobrazie i przemiany jego struktury jako znaków czasu” (URL) (în poloneză). doi:10.21858 . Accesat în 2 ianuarie 2018. 

Vezi și

• Conacul familiei Ohanowicz de la Mîndîc

Legături externe

• Materiale media legate de Parcul din satul Mîndîc la Wikimedia Commons