Mîroslav Skorîk

Mîroslav Skorîk
Date personale
Născut	13 iulie 1938 Lwów, Lwów Voivodeship⁠(d), Polonia
Decedat	1 iunie 2020 (81 de ani) Kiev, Ucraina
Înmormântat	cimitirul Lîceakiv[*]​
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Ucraina
Ocupație	compozitor muzicolog[*]​ profesor de muzică[*]​
Activitate
Alma mater	Conservatorul din Moscova[*]​
Organizație	Academia de Stat de Muzică „Piotr Ceaikovski” din Ucraina[*]​ Academia de Stat de Muzică „Mîkola Lîsenko” din Liov[*]​
Premii	Ordinul Insigna de Onoare Medalia jubiliară „20 de ani de la independența Ucrainei”[*]​ Ordin de Merit (Ucraina), clasa a treia[*]​ orden «Za zasluhî» II stupenea[*][[orden «Za zasluhî» II stupenea |​]] Ordinul de Merit, clasa I[*]​ Artist al Poporului RSS Ucrainene[*]​ Artist de Onoare al Ucrainei[*]​ Ordinul de Stat Erou al Ucrainei[*]​ Medalia „Comemorarea aniversării de 1500 de ani a Kievului”[*]​ Premiul Național „Taras Șevcenko”[*]​ (1987) Erou al Ucrainei zaslujennîi deiatel iskusstv Ukrainskoi SSR[*][[zaslujennîi deiatel iskusstv Ukrainskoi SSR (Soviet title of honor)|​]] Legendă națională a Ucrainei[*]​
Profesor pentru	Froleak Bohdana Oleksiivna[*][[Froleak Bohdana Oleksiivna (compozitoare ucraineană)|​]]
Prezență online
site web oficial

Mîroslav Mîhailovîci Skorîk (Мирослав Михайлович Скорик; n. 13 iulie 1938, Lwów, Lwów Voivodeship^⁠(d), Polonia – d. 1 iunie 2020, Kiev, Ucraina) a fost un compozitor și profesor ucrainean. Muzica sa este atribuită stilului contemporan^⁠(d). A fost decorat cu titlurile onorifice Artist al Poporului^⁠(d) și Erou al Ucrainei.

Biografie

Copilărie

Mîroslav Skorîk s-a născut la 13 iulie 1938 în orașul Liov, Ucraina (pe atunci Lwów, amplasat în A Doua Republică Poloneză). Părinții săi au studiat ambii în Austria la Universitatea din Viena și ulterior au devenit pedagogi. Tatăl lui Mîroslav a fost un istoric și etnograf, iar mama a fost chimistă. Deși părinții nu aveau pregătire muzicală, mama cânta la pian, iar tatăl la vioară. Astfel, Skorîk a fost expus unui mediu muzical din frageda copilărie. Sora bunicii de pe linia maternă a lui Skorîka a fost soprana ucraineană Solomia Krușelnîțka^⁠(d).

Skorîk a fost admis la Școala de Muzică din Liov în 1945, însă doi ani mai târziu familia sa a fost deportată în Siberia, revenind abia în 1955.

Studenție

Conservatorul din Liov^⁠(d), unde Skorîk a studiat între 1955 și 1960

Între 1955 și 1960, Skorîk a studiat la Conservatorul din Liov^⁠(d). A învățat compoziție muzicală și teoria muzicii; printre profesorii săi s-au numărat Stanîslav Liudkevîci^⁠(d) și Roman Simovîci^⁠(d). Lucrarea de absolvire a fost Vesna (ucr. «Весна» – „Primăvara”), o cantată pentru voce (solo), cor mixt și orchestră, bazată pe versuri ale scriitorului ucrainean Ivan Franko. În studenție a mai scris sonate pentru pian^⁠(d), precum ciclul de piese „V Karpatah” (ucr. «В Карпатах» – „În Carpați”).

În 1960, Skorîk s-a înscris la programul de cercetare postuniversitară^⁠(d) al Conservatorului din Moscova^⁠(d), unde a studiat cu compozitorul Dmitri Kabalevski timp de patru ani. Acolo, Skorîk a abordat muzica simfonică, muzica de cameră și vocalul. Printre lucrările din această perioadă se numără „Suită în re major pentru coarde”, „Sonata nr. 1 pentru vioară și pian” și „Partita nr. 1 pentru coarde”. În 1962 a scris ciclul „Rondo”, care include „Variațiii” (ucr. «Варіації» – „Variații”), „Blues” (ucr. «Блюз») și „Burleska” (ucr. «Бурлеска» – „Burlesque”). Cea din urmă este o lucrare interpretată în sălile de concert din întreaga lume, regăsindu-se printre piesele obligatorii în unele concursuri de pian.

Teza sa din 1964 a avut ca subiect muzica compozitorului rus Serghei Prokofiev.

Carieră didactică

În 1963, la 25 de ani, Skorîk a devenit cel mai tânăr membru al Uniunii Naționale a Compozitorilor din Ucraina^⁠(d).

După ce a absolvit Conservatorul din Moscova în 1964, Skorîk s-a angajat ca pedagog la Conservatorul din Liov, devenind cel mai tânăr lector de de muzică din Ucraina. A predat acolo până în 1966, după care s-a angajat la Conservatorul din Kiev^⁠(d), unde s-a concentrat pe muzica clasică contemporană^⁠(d). Printre studenții săi s-au numărat compozitorii Osvaldas Balakauskas^⁠(d), Ivan Karabîț^⁠(d) și Ievhen Stankovîci^⁠(d). A lucrat la Conservatorul din Kiev până în 1988.

A fost un membru activ al Uniunii Naționale a Compozitorilor din Ucraina, fiind copreședintele acesteia împreună cu Ievhen Stankovîci din 2004 până în 2010.

Ultimii ani

În aprilie 2011, Skorîk a fost numit director artistic al Operei din Kiev^⁠(d), funcție pe care a deținut-o până în 2016.

A murit la 1 iunie 2020 la Kiev și a fost înmormântat la cimitirul Lîceakiv^⁠(d) din Liov.

Operă

Lista de lucrări ale compozitorului Mîroslav Skorîk include următoarele:

Operă și balet

• 1967 – Kameneari (ucr. «Каменярі» – „Pietrarii”), balet, după Ivan Franko
• 1969 – 0:0 na nașu korîst (ucr. «0:0 на нашу користь» – „0:0 în favoarea noastră”), comedie muzicală, libret de Robert Vikkers^⁠(d) și Oleksandr Kanevskîi^⁠(d)
• 2001 – Moisei^⁠(d) (ucr. «Мойсей»), operă, libret de Bohdan Stelmah^⁠(d) după Ivan Franko
• 2006 – Povernennea Batterfleai^⁠(d) (ucr. «Повернення Баттерфляй» – „Întoarcerea lui Butterfly”), balet Skorîk/Puccini

Vocal și simfonic

• 1960 – „Vesna” (ucr. «Весна» – „Primăvara”), cantată pentru voce (solo), cor și orchestră simfonică pe versurile lui Ivan Franko
• 1964 – „Liudîna” (ucr. «Людина» – „Omul”), cantată pentru voce (solo), cor și orchestră simfonică pe versurile lui Eduardas Mieželaitis
• 1974 – „Tri ukraiinski vesilni pisni” (ucr. «Три українські весільні пісні» – „Trei cântece ucrainene de nuntă”), pentru voce și orchestră simfonică pe versuri populare
• 2003 – „Hamalia” (ucr. «Гамалія»), poemă-cantată pe versurile lui Taras Șevcenko

Simfonie

• 1960 – „Vals” (ucr. «Вальс» – „Vals”), poem simfonic
• 1963 – „Sîlnișe smerti” (ucr. «Сильніше смерті» – „Mai puternic(i) decât moartea”), poem simfonic
• 1965 – „Huțulskîi trîptîh” (ucr. «Гуцульський триптих» – „Triptic huțul”), suită pentru orchestră simfonică
• 1972 – „Karpatskîi konțert^⁠(d)” (ucr. «Карпатський концерт» – „Concertul carpatic”), concert pentru orchestră simfonică mare
• 1974 – „Partita nr. 4” pentru orchestră simfonică
• 1993 – „1933”
• 1994 – „Spohad pro Batkivșciînu” (ucr. «Спогад про Батьківщину» – „Amintire despre Patrie”)
• „24 de capricii”, adaptare după Paganini

Instrumente solo cu orchestră

• fortepiano și orchestră:
  • 1977 – nr. 1 „Iunațkîi” (ucr. «Юнацький»)
  • 1982 – nr. 2
  • 1995 – nr. 3
• vioară și orchestră:
  • 1969 – nr. 1
  • 1981 – „Melodie^⁠(d)”
  • 1990 – nr. 2
  • 2001 – nr. 3
  • 2002 – nr. 4
  • 2004 – nr. 5
  • 2009 – nr. 6
  • 2011 – nr. 7
  • 2011 – nr. 8 „Aluzie la Chopin”
  • 2014 – nr. 9
• 1983 – Concert pentru violoncel și orchestră

Orchestră de cameră

• 1961 – „Suita”
• 1966 – Partita nr. 1 pentru orchestră de coarde
• 1970 – Partita nr. 2 pentru orchestră de cameră
• 1974 – Partita nr. 3 pentru orchestră de coarde
• 1993 – Diptic

Cameră-instrumentale

• 1963 – Sonata nr. 1 pentru vioară și fortepiano
• 1969 – „Recitativ și rondo” pentru vioară, violoncel și fortepiano
• 1975 – Partita nr. 5 pentru fortepiano
• Partita nr 6 pentru cvartet de coarde
• Partita nr. 7 pentru cvintet de suflători
• 1993 – Sonata nr. 2 pentru vioară și fortepiano
• 1994 – „A-RI-A”, sonată pentru violoncel și fortepiano
• 2004 – „Karpatska rapsodia” (ucr. «Карпатська рапсодія» – „Rapsodie carpatică”), pentru vioară și fortepiano
• „Diptic” pentru cvartet de coarde

Fortepiano

• 1959 – ciclul de piese „V Karpatah” (ucr. «В Карпатах» – „În Carpați”)
• 1962 – ciclul de piese „Rondo” (ucr. «Рондо»):
  • 1962 – „Variațiii” (ucr. «Варіації» – „Variații”)
  • 1962 – „Kolomîika” (ucr. «Коломийка»)
  • 1964 – „Blues” (ucr. «Блюз»)
  • 1964 – „Burleska” (ucr. «Бурлеска» – „Burlesque”)
• 1965 – ciclul de piese „Z diteacioho albomu” (ucr. «З дитячого альбому» – „Din albumul pentru copii”):
  • „Prostenka melodia” (ucr. «Простенька мелодія» – „Melodie simplă”)
  • „Narodnîi Taneț” (ucr. «Народний танець» – „Dans popular”)
  • „Estradna piesa” (ucr. «Естрадна п'єса» – „Piesă de estradă”)
  • „Lirnîk” (ucr. «Лірник» – „Harpistul”)
  • „Jartivlîva piesa” (ucr. «Жартівлива п'єса» – „Piesă umoristică”)
• 1979 – Tocata
• 1987-1988 – 6 preludiuri și fugă
• 1995 – Trei dansuri pentru 2 fortepiano

Vocal

• 1962 – romanțe pe versurile lui Taras Șevcenko:
  • „Iakbî meni cerevîkî” (ucr. «Якби мені черевики» – „De-aș avea pantofi de dans”)
  • „Zațvila v dolîni” (ucr. «Зацвіла в долині» – „A înflorit în vale”)
  • „Za sonțem hmaronka plîve” (ucr. «За сонцем хмаронька пливе» – „După soare plutește un nor”)
  • „Oi seadu ia pid hatoiu” (ucr. «Ой сяду я під хатою» – „Mă așez lângă casă”)
• 1999 – „Recviem^⁠(d)”, concert de suflătoare
• 2003 – „3 psalmuri^⁠(d)”
• 2005 – „Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur^⁠(d)”

A mai compus cântece solo pe versurile lui Taras Șevcenko și cântece de estradă.

Premii și recunoaștere

Mîroslav Skorîk a fost decorat cu următoarele distincții:

• 1968 – Premiul Republican al Comsomolului „Nicolai Ostrovski”^⁠(d)
• 1969 – Artist de Onoare al RSS Ucrainene^⁠(d)
• 1971 – Ordinul „Insigna de Onoare” (URSS)
• 1987 – Premiul Național „Taras Șevcenko” al RSS Ucrainene^⁠(d)
• 1988 – Artist al Poporului RSS Ucrainene^⁠(d)
• 5 octombrie 1998 – Ordinul de Merit^⁠(d) cl. III
• 27 august 2006 – Ordinul de Merit^⁠(d) cl. II
• 20 august 2008 – Erou al Ucrainei (Ordinul de Stat)
• 8 februarie 2010 – Ordinul de Merit^⁠(d) cl. I
• 19 august 2011 – Medalia jubiliară „20 de ani de la independența Ucrainei”^⁠(d)
• 20 august 2021 (post-mortem) – insigna de onoare „Legendă națională a Ucrainei^⁠(d)”

Memorie

Monument la mormântul compozitorului

În memoria lui Mîroslav Skorîk:

• Consiliul regional Lviv a redenumit Filarmonica Națională din Liov^⁠(d) (29 septembrie 2020)
• lângă aula nr. 42 a Academiei de Stat de Muzică „Piotr Ceaikovski”^⁠(d) a fost dezvelită o placă comemorativă (iunie 2021)
• Consiliul regional Lviv a inaugurat un monument în valoare de 1,1 milioane de hrivne la mormântul compozitorului din cimitirul Lîceakiv (iunie 2021)
• Filarmonica Națională din Liov a înființat bienala „Concursul național al compozitorilor ucraineni «Mîroslav Skorîk»” cu un fond de premii de 100 mii de hrivne (iunie 2021)
• Consiliul regional Dnipropetrovsk a redenumit Colegiul de muzică din Kamianske^⁠(d), iar pe fațada acestuia a fost dezvelită o placă comemorativă (noiembrie 2021)
• Rada Supremă a Ucrainei a aprobat instituirea Premiului național „Mîroslav Skorîk”^⁠(d), oferit pentru merite deosebite în dezvoltarea artei muzicale a Ucrainei (24 septembrie 2021)
• a fost redenumită strada Serghei Esenin din Mukacevo (aprilie 2022)
• Consiliul orășenesc Liov a dispus redenumirea unui segment al străzii Piotr Ceaikovski, între bulevadrul Taras Șevcenko și strada Vasîl Stefanîk (29 septembrie 2022)

Bibliografie

• Markiw, Victor Radoslav (2010). The Life and Solo Piano Works of the Ukrainian Composer Myroslav Skoryk. Lewiston, New York: E. Mellen Press. ISBN 978-07734-3-002-0. 

Lectură suplimentară

• Kostiuk, Natalia (2015). „Скорик, Мирослав Михайлович” [Skorîk, Mîroslav Mîhailovîci]. În Julinskîi, M.G. Encyclopedia Șevcenko (în ucraineană). 5. Kiev: Institutul de Literatură. Academia Națională de Științe a Ucrainei. pp. 797–798. ISBN 978-966-02-6420-5. OCLC 854195064. 
• Kîianovska, Liubov (23 septembrie 2013). „Мирослав Скорик: людина і митець” [Mîroslav Skorîk: omul și artistul]. Music-Review Ukraine (în ucraineană). Arhivat din original la 30 iunie 2019. Accesat în 30 iunie 2019. 

Legături externe

Materiale media legate de Mîroslav Skorîk la Wikimedia Commons

• „Myroslav Skoryk (1938–2020)”. Classical Music Archive.  (inclusiv fișiere audio)
• Music Information Centre Odessa Ukraine. „Myroslav Skoryk: composer”. Ukrainian Composers Database. International Society for Contemporary Music. Arhivat din original la 3 mai 2014. Accesat în 6 martie 2022. 
• Skorîk în Directoriul muzicienilor ucraineni
• Mîroslav Skorîk la Internet Movie Database
• Discografie la Discogs