Niccolò Paganini

Pagina „Paganini” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Paganini (dezambiguizare).
Niccolò Paganini
Niccolo Paganini01.jpg
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Genova, Republica Genova Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Nisa, Regatul Sardiniei Modificați la Wikidata
Înmormântat cimitero della Villetta[*][[cimitero della Villetta (cemetery in Parma, Italy)|​]][4] Modificați la Wikidata
Cauza decesului internal bleeding[*][[internal bleeding (loss of blood that occurs from the vascular system into a body cavity or space)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Genoa.svg Republica Genova Modificați la Wikidata
Etnie italian Modificați la Wikidata
Ocupație classical composer[*][[classical composer (person who composes classical music)|​]]
violonist
virtuoz
violist[*][[violist (person who plays the viola (braccio), or viol (gamba))|​]]
chitarist Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalmuzică cultă[*]  Modificați la Wikidata
Instrument(e)vioară
violă
chitară  Modificați la Wikidata
Premii Ordine dello Speron d'oro[*][[Ordine dello Speron d'oro (papal order of knighthood)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Paganini-signature-1832.png
Prezență online

Niccolò Paganini (n. ,[1][2][3] Genova, Republica Genova – d. ,[1][2][3] Nisa, Regatul Sardiniei) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfectă.

BiografieModificare

Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata „Orchestră Națională” din Lucca. Din cauza dificultăților economice prin care trecea orașul pe vremea aceea, orchestra a fost desființată la scurt timp. În 1805, Napoleon i-a atribuit principatul Lucca surorii sale, Elisa Baciocchi, care în 1806 l-a invitat pe Paganini să se angajeze în orchestra de cameră a Curții ca al doilea violonist. După ce și această orchestră a fost desființată, Paganini a devenit membru al cvartetului de coarde al familiei ducale și a început să-i dea lecții de muzică tânărului prinț, dirijând, de asemenea, spectacole de operă. În 1809, invocând motive personale, Paganini a părăsit activitățile din Lucca și a început o viață de turnee.[5]

Activitatea componisticăModificare

  • Concertul nr. 4 în re minor (folosit și în meloterapie pentru relaxare).
  • Cele 24 de Capricii - acestea reprezentând o mare realizare a sa.

Premiul PaganiniModificare

Pentru promovarea activității concertistice a violoniștilor debutanți, începând din 1954, la Genova are loc la Teatrul Carlo Felice în lunile septembrie și octombrie Premiul Paganini sau Concursul internațional de vioară „Niccolò Paganini”. După primele 49 de ediții anuale, începând după 2002 concursul se ține la fiecare doi ani.

De o dificultate remarcabilă, concursul constă din trei faze: faza preliminară, faza semifinală și faza finală. Pentru primele două, accesul în sală este liber și pot fi ascultate diverse bucăți solistice pentru vioară, cu acompaniament de pian. Faza a treia are loc cu acompaniament de orchestră. Cei șase finaliști sunt premiați, iar în data de 12 octombrie câștigătorul are onoarea de a cânta cu faimoasa vioară a lui Paganini: Il Cannone.

NoteModificare

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d MSR / Paganini[*][[MSR / Paganini (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b c d Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  4. ^ http://www.cimiterodellavilletta.parma.it/villetta/scheda.asp?idItem=14390, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Paganini, operetta in 3 acts

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Niccolò Paganini