Mănăstirea Antim

Mănăstirea Antim este o mănăstire din București, monument istoric (cod LMI B-II-a-A-18971).

Mănăstirea Antim
RO B Antim monastery church.jpg
Exteriorul bisericii mănăstirii în septembrie 2011
Informații generale
Confesiuneortodoxă
HramDuminica Tuturor Sfinților și Sfantul Antim
Tipcălugări
ȚaraRomânia
LocalitateBucurești
Date despre construcție
CtitorAntim Ivireanul
Locuitori15 (1997)
Istoric
Data începeriisecolul al XVIII-lea  Modificați la Wikidata
Sfințire1715
Localizare
Mănăstirea Antim (București)
Prezență online
www.manastireaantim.ro

IstoricModificare

Mănăstirea Antim, ctitorită de marele ierarh Antim Ivireanul, a fost ridicată în perioada anilor 1713 – 1715 pe locul unde era o veche biserică de lemn cu hramul Sfântul Nicolae, în care se păstra Mirul, nu departe de dealul Mitropoliei, la aproape două sute de metri spre apus.

Inițial, mănăstirea avea forma unei cetăți, cu biserica în centru; pe laturile care descriu perimetrul unui pătrat erau chiliile, iar în fiecare colț era câte un turnuleț.

Realizarea artistică a mănăstirii reprezintă o mărturie elocventă a vieții culturale bucureștene de la începutul secolului XVIII-lea. Întregul complex – biserică, chilii, paraclis, clopotniță, case egumenești – a fost executat, atât arhitectonic cât și pictural, potrivit planurilor întocmite de marele ierarh.

Biserica este singura ridicată în sec al XVIII-lea cu planul în formă treflată; ferestrele sunt mari, cu ancadramente sculptate în piatră; rozete mari și bogate, pridvorul este deschis cu portal monumental, capitelurile și piedestalurile coloanelor sunt frumos ornamentate cu motive florale. Dimensiunile geometrice ale bisericii sunt 30 metri lungime și 10 metri lățime, naosul cu două ferestre la fiecare absidă amintind de structura vechilor biserici sârbești .

La restaurarea din 1863 s-au adăugat amvonul și cafasul, executate din lemn de stejar, de către Carol Storck, și având același model sculptural cu stranele.

Deasupra ușii de la intrare, sub pisanie, se află decorația sculptată a emblemei Sfântului Antim, melcul, simbol al credinței și smereniei, încadrat de o cunună de lauri și având în partea superioară o stea. Aceeași formă de melc a avut-o și prima cheie a ușii bisericii, fierăria broaștei aflându-se din 1855 în Muzeul Național.

Sculptată de Sfântul Antim însuși, ușa masivă de lemn de stejar de la intrarea în biserică, depășind în frumusețe toate realizările artistice de același gen din vremea sa, capătă strălucirea unei taine duhovnicești: nu putem intra în biserică decât prin lucrarea Păstorului care are ca „descuietoare” credința și smerenia.

Tradiția menționează că toate sculpturile din piatră ale tâmplei, ale picioarelor coloanelor și ale ancadramentelor, ca și pictura din biserica mare și din paraclis, au fost executate după schițele mitropolitului ctitor, care a și pictat câteva icoane pe fresca zidurilor, alături de Preda Zugravul; pictate de el sunt și cele două icoane: icoana Tuturor Sfinților și Icoana celor patru sfinți (Alexie, Nicolae, Antim și Agata). Tâmpla de piatră, originală, a fost remontată în anul 1966, adăugându-i-se icoanele împărătești și cele praznicale, executate din mozaic.

În prezent, ansamblul mănăstiresc, monument istoric valoros, găzduiește, în afara mănăstirii propriu-zise, o parte a administrației patriarhale, precum și biblioteca Sfântului Sinod.

Mănăstirea Antim este reședință a episcopilor vicari patriarhali.

InscriptiiModificare

Nicolae Iorga a publicat inscriptia (pisania) de deasupra usii de la intrare in biserica. Inscriptia e in limba greaca. Traducerea lui Iorga e redata mai jos[1].

Biserica asta, a tutor Sfintilor hramul,

S'a facut cu vrerea lui Dumnezeu, fire-a tuturora,

Supt Stefan cel ce poarta numele Cantacuzino,

Stapin stralucit al Terii-Romanesti vestite,

De catre-arhipastorul Antim Ungrovlahul,

Cel din Ivir, - cum se vede, din temelie.

Ca inchinatorii zeilor fata de Dumnezeu,

Ca David fii si in biserica Sfintilor (?)

In anul de la Mintuire 1715.

Alte inscriptii redate de Iorga includ pomelnicul manastirii inscris pe triptic, pe lemn.

Pe aripa stinga:

Aici se pomenesc buni, credinciosi Domni: Io Costandin Voevod Brancovean, Io Stefanu Voevod Cantacozino, Io Niculae Voevod Maurocordat, Io Grigorie Voevod Ghiga, Io Mihai Voevod Racovita, Io Costantin Vv Niculae.

La mijloc:

Pomelnicul lui Pahomie monahu Bojoreanu si alu fiiu-sau Costandin Postelnic, care s'au ingropatu in tinda bisericii, Costandin Post., si s'au dat la manastirea de la toti Sfintii danie de s'au zugravitu si s'au poleit tamplele bisearicii cu tl. 174, si s'au datu si 4 suflete de Tigani si 4 boi si 4 vaci si 40 de matchi da stupi, ca sa se pomeneasca la sfantul jarvanicu, si sa se caute la 3-4 ani, dupa obiceaiu. Si s'au scris la leat 7255 [1746-7].

Pahomie monahu, Costandinu, Ilinca, Chiril monahu, Martha monahiia, Nicolae, Ioanu, Mihai, Balasa, Anca, Aspra, Mariia, Marica, Dima, Theodosiia monahiia, Goranu, Anca, Vladul, Albul, Stefanu monahu, Marica, Tudoru, Ioana, Aspra, Ilinca, Balasa, Alixandru, Anca... eca, Stan, Preda, Balasa, Neagu, Safta monahiia, Salomia monahiia, Silevestru monah, Theodosie monah, Pirvul, Draghici, Mihail..., Rafail monah, Niculae monah, Barbul, Draghici, Gheorghie, Stanca, Safta Sanda, Despa, Idita, Anca, Gheorghie.

Pe aripa dreapta, lista Mitropolitilor: Antim, Daniil, Stefan, Neofit, Filaret, apoi Partenie proegumen de Arges, shimonah, arhiepiscopul de Arges Iosif (ale carui versuri intru slava lui Antim au fost acoperite de mosaicul de jos), si episcopul Grigorie de Arges.

In paraclis e pictat chipul boierului Matei Roset si al sotiei lui.

Pe unul din stilpii care separa naosul de pronaos, la 1911 se putea vedea ("se ghicesc mai mult decit se citesc") inscriptia de mai jos - Epitaful primului Episcop al Argesului Iosif. Aceasta inscriptie a fost redata de Virgil Draghiceanu[2]

Desi sunt neinsufletit,

Stalp de piatra intarit,

Omule si de la mine

Poti afla de-i vrea un bine.

Eu am trei frati potriviti,

Tototdata aici infipti,

Deoparte si de alta,

Doi in stinga unu'n dreapta.

Cauta la noi si vezi

Ca sa te incredintezi,

Ca si pietrele unite,

Pentru folos potrivite,

Cat de multa greutate,

Lesne poate sa o poarte.

[...]

De dinsul intai zidit,

Iar pe urma prenoit

De chiar Iosif intaiul,

Episcopul Argesul.

Carele se odihneste

Drept mine aici trupeste

Dandu-si obstescul sfarsit

Trupu ce au vietuit

O viata laudat,

Vrednic de mare plata,

Si de cinste omeneasca,

Si de slava cea cereasca.

[Vesnica] lui pomenire

Dela Domnul rasplatire.

Galeria duhovnicilor mănăstiriiModificare

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mănăstirea Antim


  1. ^ Iorga, Nicolae (). Inscriptii din Bisericile Romaniei. Institutul de Arte Grafice si Editura Minerva. p. 280. 
  2. ^ Draghiceanu, Virgil (). Epitaful primului Episcop al Argesului Iosef. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. p. 107.