Wikipedia

Mănăstirea Podmaine

Mănăstirea Podmaine
Informații generale
ConfesiuneBiserica Ortodoxă Sârbă  Modificați la Wikidata
Jurisdicție religioasăMitropolia Muntenegrului și a Litoralului  Modificați la Wikidata
Țara Muntenegru Modificați la Wikidata
LocalitateBudva Modificați la Wikidata
Comunele MuntenegruluiComuna Budva
Coordonate42°17′53″N 18°50′40″E ({{PAGENAME}}) / 42.297944°N 18.844556°E
Istoric
Data începeriisecolul al XV-lea  Modificați la Wikidata
Localizare
Mănăstirea Podmaine se află în Muntenegru
Mănăstirea Podmaine
Mănăstirea Podmaine
Prezență online
http://www.manastirpodmaine.rs/
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mănăstirea Podmaine (în sârbă Манастир Подмаине, cu alfabetul latin: Manastir Podmaine), numită și Mănăstirea Podostrog (în sârbă Манастир Подострог),[1] este o mănăstire ortodoxă sârbă construită în secolul al XV-lea de familia nobiliară Crnojević în zona Podmaine din apropierea orașului Budva, Zeta (actualul Muntenegru).[2][3] Mănăstirea are două biserici: biserica mai mică și mai veche (cu hramul Adormirea Maicii Domnului) a fost construită de familia nobiliară Crnojević în secolul al XV-lea, în timp ce biserica mai mare (cu hramul Sfânta Petka) a fost construită în 1747.

Etimologie

modificare

Numele Podmaine (Pod-Maine) înseamnă „sub Maine”. Maine este un cătun care a fost locuit de un trib albanez omonim care-și întindea stăpânirea asupra unui teritoriu aflat la poalele muntelui Lovćen, între Mănăstirea Stanjevići și orașul Budva.[4] Mănăstirea era locul de adunare al tribului Maine, care organiza întâlniri în mod tradițional în ziua sărbătorii Sfântului Gheorghe.[5]

Istoric

modificare

Anul exact al înființării mănăstirii nu este cunoscut. Biserica mai mică (cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”) a fost construită în secolul al XV-lea și reconstruită în 1630, în timp ce biserica mai mare (cu hramul „Sfânta Petka”) a fost construită în 1747.[6]

Mănăstirea Podmaine (numită în unele lucrări și Mănăstirea Podostrog) a servit ca reședință de vară a prinților episcopi din familia Petrović.[7] Mitropolitul Danilo I Petrović-Njegoš a murit în 11 ianuarie 1735 la Mănăstirea Podmaine[7] și a fost înmormântat în mănăstire, dar rămășițele sale pământești au fost mutate în 1856 într-un mausoleu construit în apropierea Mănăstirii Cetinje.[8][9] Scriitorul sârb Dositej Obradović a locuit câteva luni la mănăstire atunci când a vizitat zona golfului Kotor în 1764.[10]

În anii 1830, ca urmare a presiunii împăratului Austriei care invoca motive militar-strategice, mitropolitul Petar al II-lea Petrović-Njegoš a fost nevoit să vândă mănăstirile Podmaine și Stanjevići, împreună cu moșiile lor, către Imperiul Austriac.[11][12] Mănăstirea Podmaine a fost cedată, împreună cu toate bunurile sale, la 12 octombrie 1837 în schimbul sumei de 17.000 de florini de argint,[8] iar Mănăstirea Stanjevići a fost predată în 1839.[13]

Njegoš a scris o parte a operei sale literare la Mănăstirea Podmaine,[7] inclusiv unele părți ale poemului său dramatic Coroana munților.[14]

Pictura mănăstirii

modificare
 
Fresca modernă a Judecății de Apoi

Icoanele de pe catapeteasma Bisericii „Sf. Petka” au fost realizate de pictorul grec Nicholaos (Nicola) Aspioti din Corfu, iar frescele murale interioare au fost pictate de artistul Rafail Dimitrijević din Risan în 1747.[7][15][16] Mănăstirea a ars în anul 1869.[17] Cutremurul din 1979 a cauzat pagube semnificative mănăstirii, iar complexul mănăstiresc a fost complet reconstruit în 2002 și au fost pictate noi fresce în biserica mai mică (dedicată Adormirii Maicii Domnului). Potrivit unor puncte de vedere, fresca intitulată Împărați și episcopi păcătoși (în sârbă Лажни епископи и цареви) îi reprezintă pe fostul conducător iugoslav Tito și pe conducătorii Bisericii Ortodoxe Muntenegrene necanonice ca blestemați și predați diavolilor care îi aruncă în iad într-o versiune modernă a Judecății de Apoi.[18]

Galerie

modificare
  •  
    Intrarea în curtea mănăstirii
  •  
    Biserica mănăstirii
  •  
    Biserica mănăstirii
  •  
    Palmier în fața bisericii
  •  
    Chiliile mănăstirii
  •  
    Chiliile mănăstirii
  •  
    Chiliile mănăstirii
  •  
    Chiliile mănăstirii
  •  
    Chiliile mănăstirii

Note

modificare
  1. ^ Klaus Wessel, „Verkündigung und Empfängnis Mariae in den Fresken der Crkva Uspenja Bogorodice von Podostrog”, în Zeitschrift für Balkanologie, vol. XIII, 1977, p. 160.
  2. ^ „Monastery Podmaine | Budva, Montenegro”. insight-montenegro.com. Arhivat din original la . Accesat în . The complex was made of the Smaller church dedicated to Uspenje Presvete Bogorodice and was built in XV century by Crnojevici. 
  3. ^ Miroslav Luketić (). Budva, Sv: Stefan, Petrovac. Turistički savez. p. 147. Accesat în . МАНАСТИР ПОДМАИНЕ У сјевероисточном дијелу Будванског поља, с де- сне стране пута који води за 
  4. ^ Ružica Guzina (). Knežina i postanak srpske buržoaske države. Kultura. p. 47. Accesat în . Говорећи о Маинама напоменуо је да су Маине — „као мала кнежина или племе под Ловћеном између манастира Стањевића и Будве” 
  5. ^ Dimitrije M. Kalezić (). P - Š. Savremena administracija. p. 1501. Accesat în . 
  6. ^ Pribislav Simić (). Crkvena umetnost: pregled razvoja graditeljstva i živopisa. Sv. arhijerejski sinod Srpske pravoslavne crkve. p. 325. Accesat în . Манастир ПОДМАИНЕ или ПОД- ОСТРОГ, близу Будве, такоЬе има две цркве: Успен>а Богородице и Св. Пет- ке. Не зна се када је манастир основан; мала црква ]е обновљена 1630. године. Данашн>у већу цркву подигао ]е 1747 
  7. ^ a b c d Dušan J. Martinović, Budvanska rivijera: Uslovi za razvoj turizma. Geografsko-turistička monografija, 1973, p. 259.
  8. ^ a b Glasnik Cetinjskih Muzeja. Bulletin des Musées de Cétigné. . p. 201. Accesat în . У свом манастиру Подмаине владика је Данило и умро 11/22. јануара 1735. г. Ту је и сахрањен.15 Кад је Његош 12. октобра 1837. г.1в уступио Аустрији ма- настир Подмаине са свим његовим добрима за 17.000 форинти у сребру 
  9. ^ Ratko Đurović (). Crnom Gorom. „Binoza”, Grafički zavod Hrvatske. p. 65. Accesat în . ...koji je kasnije prenesen na Cetinje i sahranjen na Orlovom kršu 
  10. ^ Stvaranje. Stvaranja. iulie 1960. p. 774. Accesat în . У овоме манастиру провео је неколико мје- сеци Доситеј Обрадовић, кад је г. 1764 био дошао у Боку 
  11. ^ Slobodan Tomović, Enciklopedija Njegoš, vol. 1, CID, 1999, p. 23.
  12. ^ Boško Strika (). Srpske zaduzbine: Dalmatinski manastiri. Tiskara "Merkantile". p. 256. Accesat în . 
  13. ^ Књижевност и језик, edițiile 2-4, Друштво за српски језик и књижевност Србије, 1998, p. 8.
  14. ^ „Ćirilica”. Vreme (în sârbă). . Accesat în . U manastiru Podmaine nedaleko od Budve, gde je Njegoš svojevremeno pisao Slobodijadu i pojedine segmente Gorskog vijenca 
  15. ^ Annalisa Rellie (). Bradt Montenegro. Bradt Travel Guides. p. 143. ISBN 978-1-84162-225-5. Accesat în . 
  16. ^ Stvaranje. Stvaranja. iulie 1960. p. 774. Accesat în . У близини манастира Подострога налази се манастир Подмаине с црквом св. Петке, коју је живописао зограф Ра- фаил Димитријевић г. 1747. 
  17. ^ Stuart Rossiter (). Yugoslavia: the Adriatic Coast. Benn. p. 227. Accesat în . The nearby monastery of Podmaine was burnt down in 1869, but the surviving church is decorated with wall paintings by Rafailo Dimitrijevid of Risan (1747) and has an iconostasis by Nicholaos Aspioti. 
  18. ^ Miletić, Srboljub. „Why not modern art?” (în sârbă). Svetosavlje. Accesat în . Ипак, чини се да је најдаље отишао живописац у манастиру Подострог, у Маинама изнад Будве. На фресци сија петокрака са маршалске капе друга Тита, којег демон одвлачи у ватру пакла. Осим Броза, ту су и, по свему судећи, свештеници самозване Црногорске православне цркве. У углу стоји и опис: «лажни епископи и цареви». 

Lectură suplimentară

modificare
  • P. Jovićević, Andrija () [1930—1939], Drevni srpski Manastiri [Ancient Serbian monasteries] (în sârbă), Nikšić: Izdavački centar Matice srpske — Društva članova u Crnoj Gori, ISBN 978-9940-580-05-6 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mănăstirea_Podmaine&oldid=15610027