Magazin istoric pentru Dacia

revistă istorică românească
Magazin istoric pentru Dacia
Magazin istoric pentru Dacia - 1845.png
EditorAugust Treboniu Laurian
Nicolae Bălcescu  Modificați la Wikidata
Primul număr  Modificați la Wikidata
Limbălimba română  Modificați la Wikidata

Magazin istoric pentru Dacia a fost o revistă istorică românească care a apărut pentru prima dată în 1845, avându-i ca editori pe August Treboniu Laurian (35 de ani) și Nicolae Bălcescu (24 de ani). Aici apar tipărite pentru prima oară cronici muntenești și moldovenești.[1] Revista s-a adresat românilor din toate cele trei principate. Articolele acestei reviste au promovat un punct de vedere naționalist privind vechimea, continuitatea și unitatea românilor din Transilvania, Moldova și Muntenia.[2]

AparițieModificare

Revista Magazin istoric pentru Dacia a avut în total cinci numere publicate: un tom în 1845, două tomuri în 1846 și alte două tomuri în 1847-1848, cu un total de peste 3 000 de pagini. Apariția primului tom a fost salutată la 16 iulie 1845 în Foaie pentru minte, inimă și literatură și de Gheorghe Asachi în Albina românească.[1]

Magazin istoric pentru Dacia a apărut în 1845, când și-a încetat apariția Arhiva românească  — prima revistă periodică istorică românească (1840 - 1845), publicată la Iași de Mihail Kogălniceanu.[1]

ConținutModificare

Laurian și Bălcescu, care aveau fiecare numeroase cărți de istorie, au hotărât să publice în revistă hrisoave, urice, cronici, date despre monumente arheologice și arhitectonice grupate în șase secțiuni:

  1. Cronicarul românesc;[1]
  2. Diplomaticul românesc (secțiunea actelor oficiale autentice);[1]
  3. Memoratoriul dacian (texte din autori vechi, greci, latini, bizantini, precum și din autori medievali);[1]
  4. Inscriptoriul dacian (inscripții arheologice și istorice);[1]
  5. Dizertatoriul istoric (studii de cronologie, geografie și etnografie);[1]
  6. Buletin bibliografic și critic.[1]

În tomul al II-lea a apărut prima ediție a Cronicii lui Radu Greceanu, la paginile 129–176, 193–228 și 321– 354. La baza ei a stat un manuscris cu multe lipsuri (manuscrisul 59 al Filialei din Cluj a Academiei Române, fondul Blaj), care cuprinde doar 48 de capitole din operă. Bălcescu a comparat textul probabil cu manuscrisul 112 al Filialei din Cluj a Academiei Române, fondul Blaj, schimbând uneori arbitrar textul.[3]

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g h i Alexandru Piru, „Un precursor al științei istorice. Magazin istoric pentru Dacia”, în Magazin Istoric, nr. 1, ianuarie 1967, pag. 23
  2. ^ Valentina Adam, Magazin istoric pentru Dacia – Rolul istoriografiei în procesul de deșteptare națională, radioresita.ro. Adus la 26 octombrie 2018
  3. ^ Ilieș, Aurora (), „Studiu introductiv”, În Greceanu, Radu logofătul, Istoria Domniei lui Constantin Basarab Brîncoveanu Voievod (1688-1714), Studiu introductiv și ediție critică întocmite de Aurora Ilieș, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 39 

Vezi șiModificare

La Wikisursă există texte originale legate de Magazin istoric pentru Dacia