Magdalena Popescu

(Redirecționat de la Magdalena Bedrosian)
Magdalena Popescu
Date personale
Născută (79 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg Regatul României
Flag of Romania (1948–1952).svg Republica Populară Română
Flag of Romania (1965–1989).svg Republica Socialistă România
Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București

Magdalena Popescu-Bedrosian (n. , București, România) este un critic și istoric literar, editor și traducător român.

BiografieModificare

S-a născut la București în familia preotului Octavian Popescu și a soției sale, Silvia (n. Baicu). A urmat studii la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București (1956-1960) și apoi la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960-1965).[1]

După absolvirea facultății a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română (1965-1966), preparator și asistent universitar la Catedra de limbi străine a Institutului de Petrol-Gaze din București (1966-1968), redactor la revistele Gazeta literară și România literară (1968-1870) și redactor la Editura Cartea Românească (1970-1998).[1][2] În perioada 1990-1996 a fost director al Editurii Cartea Românească.[3]

A fost decorată în anul 2009 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria A „Literatură”, la propunerea președintelui Academiei Române, „în semn de apreciere deosebită pentru întreaga activitate de cercetare științifică, încununată cu apariția Dicționarului general al literaturii române, dorind a răsplăti munca excepțională a celor ce au pregătit acest important instrument de lucru”.[4]

Activitatea publicisticăModificare

Magdalena Popescu a debutat ca autoare de critică literară în 1964 în revista Gazeta literară.[1] A colaborat cu cronici și studii literare în publicații de specialitate precum Gazeta literară, Contemporanul, România literară, Luceafărul, Astra, Ateneu, Caiete critice ș.a.[1]

Primul volum publicat, Slavici (1977), a fost distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pe anul 1977.[1] Opiniile critice au fost elogioase: Nicolae Manolescu o considera o carte remarcabilă,[5] în timp ce Cornel Ungureanu scria că Magdalena Popescu face în această carte un portret excepțional al scriitorului.[6] Magdalena Popescu a colaborat la redactarea primelor două volume ale monumentalei lucrări Dicționarul general al literaturii române, coordonate de acad. Eugen Simion.[7]

OperaModificare

  • Slavici, Ed. Cartea Românească, București, 1977.

TraduceriModificare

  • Petru Dumitriu, Omul cu ochi suri, 1996;
  • Petru Popescu, Întoarcerea, în colaborare cu Smaranda Bedrosian, Editura Nemira, București, 2001;
  • Françoise Dolto, Ines Angelino, Când părinții se despart, 2003.

NoteModificare

  1. ^ a b c d e Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române, vol. II (M-Z), Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 408.
  2. ^ Academia Română, Dicționarul general al literaturii române, vol. 5, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 356.
  3. ^ „Născut în România cu Mădălina Ghiu și Călin Vlasie”, Radio România Cultural, , accesat în  
  4. ^ Decretul nr. 1229 din 21 iulie 2009 privind conferirea unor decorații, publicat în Monitorul Oficial al României din 27 iulie 2009.
  5. ^ Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică: Critica ; Eseul, Ed. Aula, București, 2001, p. 347.
  6. ^ Cornel Ungureanu, Mitteleuropa periferiilor, Ed. Polirom, Iași, 2002, p. 163.
  7. ^ „Apariții editoriale - Un dicționar fundamental”, Adevărul, , accesat în