Magdalena Popescu
| Magdalena Popescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (81 de ani)  București, România |
| Cetățenie |  Regatul României.svg){kind=small} Republica Populară Română.svg){kind=small} Republica Socialistă România România |
| Ocupație | critic literar[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Magdalena Popescu-Bedrosian (n. , București, România) este o critică și istorică literară, editoare și traducătoare română.[1]
Biografie
modificareS-a născut la București în familia preotului Octavian Popescu și a soției sale, Silvia (n. Baicu). A urmat studii la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București (1956-1960) și apoi la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960-1965).[2]
După absolvirea facultății a lucrat ca redactoare la Radiodifuziunea Română (1965-1966), preparatoare și asistentă universitară la Catedra de limbi străine a Institutului de Petrol-Gaze din București (1966-1968), redactoare la revistele Gazeta literară și România literară (1968-1870) și redactoare la Editura Cartea Românească (1970-1998).[2][3] În perioada 1990-1996 a fost directoare al Editurii Cartea Românească.[4]
A fost decorată în anul 2009 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria A „Literatură”, la propunerea președintelui Academiei Române, „în semn de apreciere deosebită pentru întreaga activitate de cercetare științifică, încununată cu apariția Dicționarului general al literaturii române, dorind a răsplăti munca excepțională a celor ce au pregătit acest important instrument de lucru”.[5]
Activitatea publicistică
modificareMagdalena Popescu a debutat ca autoare de critică literară în 1964 în revista Gazeta literară.[2] A colaborat cu cronici și studii literare în publicații de specialitate precum Gazeta literară, Contemporanul, România literară, Luceafărul, Astra, Ateneu, Caiete critice ș.a.[2]
Primul volum publicat, Slavici (1977), a fost distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pe anul 1977.[2] Opiniile critice au fost elogioase: Nicolae Manolescu o considera o carte remarcabilă,[6] în timp ce Cornel Ungureanu scria că Magdalena Popescu face în această carte un portret excepțional al scriitorului.[7] Magdalena Popescu a colaborat la redactarea primelor două volume ale monumentalei lucrări Dicționarul general al literaturii române, coordonate de acad. Eugen Simion.[8]
Opera
modificare- Slavici, Ed. Cartea Românească, București, 1977.
Traduceri
modificare- Petru Dumitriu, Omul cu ochi suri, 1996;
- Petru Popescu, Întoarcerea, în colaborare cu Smaranda Bedrosian, Editura Nemira, București, 2001;
- Françoise Dolto, Ines Angelino, Când părinții se despart, 2003.
Note
modificare- ^ Popa, Marian (). Dicționar de literatură română contemporană. Albatros. p. 482.
- ^ a b c d e Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române, vol. II (M-Z), Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 408.
- ^ Academia Română, Dicționarul general al literaturii române, vol. 5, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 356.
- ^ „Născut în România cu Mădălina Ghiu și Călin Vlasie”, Radio România Cultural, , accesat în
- ^ Decretul nr. 1229 din 21 iulie 2009 privind conferirea unor decorații, publicat în Monitorul Oficial al României din 27 iulie 2009.
- ^ Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică: Critica ; Eseul, Ed. Aula, București, 2001, p. 347.
- ^ Cornel Ungureanu, Mitteleuropa periferiilor, Ed. Polirom, Iași, 2002, p. 163.
- ^ „Apariții editoriale - Un dicționar fundamental”, Adevărul, , accesat în