Marea Cometă din 1811
| C/1811 F1 | |
 Marea Cometă din anul 1811, desenată de William Henry Smyth | |
| Tip | non-periodic comet[*][1]  |
|---|---|
| Descoperire | |
| Descoperită de | Honoré Flaugergues |
| Data descoperirii | 25 martie 1811 |
| Alte denumiri | 1811 I, Marea Cometă Cometa Flaurgergues C/1811 F1 Cometa lui Napoleon |
| Caracteristici ale orbitei | |
| Epoca | 2382760,5 |
| Afeliu | 423,7489983 de UAi[1] |
| Periheliu | 1,035412 UAi[1] |
| Argumentul periastrului | 65,4097 de grade sexagesimalei[1] |
| Axa semi-majoră | 212,3922051 ua |
| Excentricitate | 0,995125[1] |
| Perioada orbitală | ~3096 ani |
| Înclinație | 106,9342 grade sexagesimalei[1] |
| Ultimul periheliu | 12 septembrie 1811 |
| Următorul periheliu | ~4907 |
Modifică text  | |
Marea Cometă din 1811 (denumită oficial C/1811 F1) este o cometă care a fost descoperită de Honoré Flaugergues, astronom amator și judecător de pace francez, la Viviers în departamentul Ardèche, la data de 25 martie 1811.
Când a fost descoperit, astrul se afla la 2,7 ua, în constelația Pupa, puțin deasupra orizontului. La 11 aprilie, astronomul Jean-Louis Pons l-a observat și el, de la Marsilia, fără să fi fost la curent cu descoperirea făcută de Flaugergues.
Cometa a trecut la periheliu la 12 septembrie. Vizibilă cu ochiul liber timp de mai multe luni, circa 260 de zile, un record, care a durat până în 1997, când ea a apărut cometa Hale-Bopp.[2].
Cometa C/1811 F1 a atins magnitudinea de 0. Potrivit observațiilor lui William Herschel, cometa și-a desfășurat o coadă care se întindea pe 25° de pe bolta cerească la începutul lunii octombrie. Potrivit aceluiași astronom, coada cometei era divizată în două ramuri.
Cometa a fost observată, pentru ultima oară la 17 august 1812, de astronomul rus Vincent Vișnievski (în alfabetul rus: Винсент Вишневскиӥ)
Perioada sa orbitală este estimată la circa 3095 de ani.
În jurul cometei
modificareCaracteristicile extrem de spectaculoase ale cometei au marcat profund contemporanii. Conjuncția sa cu un val de căldură nemaiîntâlnită a suscitat preocupări de sfârșit de lume, ale căror ecouri se găsesc în literatura epocii, chiar mult mai târziu, și în lucrări atât de neașteptate, ca de exemplu Physiologie du goût[3] de Brillat-Savarin, și publicată doar abia în 1825, adică 14 ani mai târziu[4].
Corelativ, 1811 a fost un an viticol excepțional. Trecerea cometei la periheliu coincizând cu perioada culesului strugurilor, multe vinuri au fost „botezate” Vin de la Comète. Desenul unei stele pletoase apărea pe dopurile și pe etichetele sticlelor de șampanie.
Astrul este denumit și Comète de Napoléon. Lev Tolstoi a descris cometa din 1811 în Război și pace[5].
Note
modificare- ^ a b c d e f JPL Small-Body Database, accesat în
- ^ en Comet Hale-Bopp Spre siteul Jet Propulsion Laboratory, NASA
- ^ În română: „Fiziologia gustului”
- ^ Jean-Anthelme Brillat-Savarin, Physiologie du goût, 1825, éditions Sautellet; Méditation X: sur la fin du monde"; Brillat-Savarin discută aici efectul creșterii căldurii care ar fi produsă de o cometă care s-ar apropia prea mult de Pământ, ar reflecta legătura de la cauză la efect pe care publicul și oamenii de știință din epocă le-ar fi stabilit între cele două fenomene; 150 de ani mai târziu, Hergé a reprezentat în albumul său L'étoile mystérieuse foarte exact aceleași efecte de temut ale creșterii căldurii și ambianța sfârșitului lumii asociată.
- ^ Tomul 2, capitolul III, XXII, ultimul paragraf.
