Margaret (satelit)
| Margaret | |
 Imagine de descoperire a lui Margaret făcută de Telescopul Subaru în august 2003 | |
| Descoperire | |
|---|---|
| Descoperit de | |
| Dată descoperire | 29 august 2003[1][2] |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Uranus XXIII |
| Pronunție | /'mar.ga.ret/ |
| Atribute | Margaretian /mar.ga.re.ti'an/ |
| Caracteristicile orbitei | |
Raza medie a orbitei | 14.345.000 km[3][4] |
| Excentricitate | 0,6608[4] (medie) |
Perioadă orbitală | 1687,01 z |
| Înclinație | 57° (față de ecliptică)[3] |
| Sateliți | Uranus |
| Caracteristici fizice | |
Raza medie | 10 km (estimare)[5] |
Suprafață | ~1.300 km2 (estimare) |
| Volum | ~4.200 km3 (estimare) |
| Masă | ~5,5×1015 kg (estimare) |
Densitate medie | ~1,3 g/cm3 (presupusă) |
| ~0,0023 m/s2 (estimare) | |
| ~0,0085 km/s (estimare) | |
| ? | |
| ? | |
| Albedo | 0,04 (presupus)[5] |
| Temperatură | ~65 K (estimare) |
Margaret este singurul satelit neregulat prograd cunoscut dintre sateliții lui Uranus. A fost descoperit de Scott S. Sheppard(d), et al. în 2003 şi a primit denumirea provizorie S/2003 U 3.
Confirmat ca Uranus XXIII, a fost numit după slujitorul Eroului din piesa lui William Shakespeare Mult zgomot pentru nimic.
Orbită
modificare
Margaret se remarcă drept singurul satelit neregulat prograd al lui Uranus. Diagrama ilustrează parametrii orbitali ai lui Margaret, unici printre sateliții neregulați ai lui Uranus, cu înclinația pe axa verticală și excentricitatea orbitelor reprezentate de segmentele care se extind de la pericentru la apocentru.
Înclinația lui Margaret de 57° este aproape de limita stabilității. Înclinaţiile intermediare 60 < i < 140 sunt lipsite de sateliți cunoscuți din cauza instabilităţii Kozai. [6] În această regiune de instabilitate, perturbațiile solare la apoapsidă determină sateliții din această regiune să dobândească excentricități mari care duc la coliziuni sau expulzări de la 10 milioane până la un miliard de ani. Perioada de precesie a periapsidei (Pw) a lui Margaret este de aproape 1,6 milioane de ani. Margaret însăși ar putea fi expulzată din sistemul uranian în viitorul îndepărtat.[7]
Orbita lui Margaret este supusă perturbațiilor solare și planetare; astfel, elementele sale orbitale sunt variabile pe perioade scurte de timp. Pe o scară de timp de 8.000 de ani, excentricitatea orbitală medie a lui Margaret este de 0,68. În 2010, excentricitatea sa a crescut la 0,81, făcând-o temporar pe Margaret să aibă cea mai excentrică orbită al oricărui satelit din Sistemul Solar, deși excentricitatea medie a lui Nereid de 0,75 este mai mare.
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ Blue, Jennifer (). „Planet and Satellite Names and Discoverers”. Working Group for Planetary System Nomenclature (WGPSN). Accesat în .
- ^ Sheppard, Scott S. „New Satellites of Uranus Discovered in 2003”. Institute for Astronomy at the University of Hawaii. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Sheppard, Jewitt & Kleyna 2005, p. 523, Table 3.
- ^ a b Jacobson, R.A. (2003) URA067 (). „Planetary Satellite Mean Orbital Parameters”. JPL/NASA. Accesat în .
- ^ a b Sheppard, Jewitt & Kleyna 2005, p. 523, Table 3 ... ri (km) ... 10 ... i Radius of satellite assuming a geometric albedo of 0.04. .
- ^ Sheppard, Jewitt & Kleyna 2005, pp. 524–525.
- ^ Brozovic, M.; Jacobson, R. A. (). „The Orbits of the Outer Uranian Satellites”. The Astronomical Journal. 137 (4): 3834–42. Bibcode:2009AJ....137.3834B. doi:10.1088/0004-6256/137/4/3834.
- Sheppard, S. S.; Jewitt, D.; Kleyna, J. (). „An Ultradeep Survey for Irregular Satellites of Uranus: Limits to Completeness”. The Astronomical Journal. 129 (1): 518–525. Bibcode:2005AJ....129..518S. doi:10.1086/426329.