Maria Cunțan

poetă română
Maria Cunțan
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Sibiu, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedată (73 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațietraducătoare
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Maria Cunțan (n. 7 februarie 1862, Sibiu - d. 23 noiembrie 1935, București) a fost o poetă din România, care a folosit uneori pseudonimele Liliac și Rim.

Tatăl ei, Dumitru, era preot și compozitor de muzică bisericească. A avut două surori, Elena și Alexandrina.

Școala primară o urmează la secția română.

Debutează în 1891 în revista Tribuna. În același an publică proză în revista „Foaia ilustrată”.

Organizează acasă seri literare și muzicale la care participă și Ilarie Chendi, care era încă student pe atunci, dar care ulterior o va ajuta să colaboreze la ziarele și revistele vremii.

Între 1895-1900 publică în revistele „Vatra”, „Famila”, „Dochia”, „Revista ilustrată”, „Telegraful român”, „Tribuna”, „Tribuna poporului” etc.

În 1901 începe să colaboreze și la revistele „Convorbiri literare” și „Semănătorul”.

În 1905 obține premiul revistei „Luceafărul” pentru poezia „Asfințit”.[1]

Este activă în „Societatea scriitorilor români”.

Este apreciată de Titu Maiorescu, Radu Gyr, Garabet Ibrăileanu etc.

În 1915 se mută la București, unde locuiește la Azilul Domnița Bălașa.

Se stinge din viață pe data de 23 noiembrie 1935 la Sanatoriul Filaret.

Scrieri proprii

modificare
  • Poesii, Ed. Cartea Românească, București, 18..?
  • Obolul seracului la Monumentul Marelui Andreiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecesane, 1898
  • Poesii, Ed. Minerva, Orăștie, 1901
  • Poezii, Ed. Minerva, București, 1905
  • Din caierul vremii (două volume), Ed. Minerva, București, 1916
  • Rugăciunea unui copil. Crăciun, Ed. Compania, București, 2006

Traduceri

modificare

Bibliografie

modificare
 
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Maria Cunțan