Maria Fotino
| Maria Fotino | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  București, România |
| Decedată | (82 de ani) București, România |
| Frați și surori | Ecaterina Fotino-Negru |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pianistă |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Muzică București |
Modifică date / text  | |
Maria Fotino (n. , București, România – d. , București, România) a fost o pianistă română.[1]
S-a născut într-o familie de muzicieni, a fost sora pianistei Ecaterina Fotino-Negru și a violoncelistului Ion Fotino. Și-a început studiile încă de la vârsta de trei ani mai întâi cu mama ei, Măria Elisabeta Fotino, și cu profesori particulari, apoi cu Florica Musicescu (1887-1969) la Conservatorul din București, absolvit la 16 ani. Se specializează la Akademische Hochschule für Musik din Berlin și la Conservatorul din Paris. A studiat la Școala de Belle Arte cu Jean Steriadi (1880-1956).[1]
A debutat la radio la 16 ani cu Suita op.10 în Re major de George Enescu, alături de însuși Enescu. A fost solistă concertistă până în 1973, ultima sa apariție pe scena Ateneului Român are loc însă în 1984. A cântat muzică de R. Schumann, J.S. Bach, I Brahms, W.A. Mozart, Fr. Chopin, J. Haydn, W.M. Klepper, S. Drăgoi, sub bagheta a unor mari dirijori precum G. Enescu, C. Silvestri, A. Alessandrescu, T Rogalski, K. Kondrașin și S. Comissiona.[1]
A efectuat turnee în țară și în Franța, Germania, Italia sau Suedia.
„Acuratețea stilistică fără laur, finețea și claritatea frazărilor, nervul și, în același timp, lucrătura de filigran a sonorităților, structura mare impecabilă a fiecărei sonate redate de Maria Fotino, pot sta alături [...] de versiuni interpretative celebre”—Olga Grigorescu[2]
Note
modificare- ^ a b c Marcu 2017, p. 211.
- ^ Marcu 2017, p. 211-212.
Bibliografie
modificare- Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. București: Editura Meronia.