Maria Iliuț
Maria Iliuț | |
Maria Iliuț (stânga) într-o poză de grup | |
Date personale | |
---|---|
Născută | (69 de ani)[1] Crasna, Cernăuți, RSS Ucraineană, URSS |
Cetățenie | România Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–) Moldova (–) |
Ocupație | cântăreață |
Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text |
Maria Iliuț (n. , Crasna, RSS Ucraineană, URSS) este o cântăreață română de muzică populară.
Biografie
modificareÎn copilărie, Maria mergea la pășune cu vitele și oile. Visa să devină dansatoare. Învață la școala medie din satul natal, între anii 1961-1969[2].
A intrat la secția dans Colegiul de Iluminare Culturală din Cernăuți, Facultatea Instrumente Populare, secția baian[2]. S-a transferat la secția de instrumente populare în scurt timp.[3]
Din 1973 până în 1977 a fost conducător artistic la Casa de Cultură din satul de baștină din Crasna, Storojineț[2].
Au urmat studiile superioare la Institutul de Arte „G. Musicescu” din Chișinău, Facultatea de Dirijare Corală, în anii 1977-1984, îndrumată de Tamara Dercaci și Valentina Bolduratu (dirijat cor), Tatiana Muzîka (istoria muzicii), Felix Biriukov (teorie-solfegiu, armonie).[4]
În timpul studiilor, a fost descoperită de etnomuzicologul Andrei Tamazlâcaru.[3] Începând cu anul 1982, este membră și interpretă la ansamblul etnofolcloric „Tălăncuța”[2], formațiile „Ștefan Vodă” și „Busuioc moldovenesc” din Chișinău. Între anii 1981-1988 este colaborator la Facultatea de Canto Popular a Institutului de Arte[2].
În 1985 devine membră a Uniunii Muzicienilor din Moldova[2].
În anul 1987 activează ca solistă în Ansamblul Etnofolcloric "Ștefan Vodă", cond. Tudor Ungureanu[2].
Din 1987, lucra profesoară la Palatul de creație al copiilor din Chișinău,[4] iar mai recent este lector superior la Facultatea de Arte Frumoase a Universității de Stat din Moldova.[3] A colaborat cu Mihai Amihalachioaie, Gheorghe Banariuc, Petre Neamțu, Nelu Laiu și alți muzicieni. A înregistrat mai multe cântece populare la Radio Moldova, precum Scumpa mea și a noastră fată, Iertăciune, Bătuta ca la Crasna, Bătrâneasca, Busuioace nu te-i coace, Cântă, cuce, că ți-i bine, Pierderea ciobănașului, Sus pe munte cade bruma, Doamne, doamne, greu e dorul, Mamă, câte fete ai ș.a.[4]
A fost laureată a Festivalului-concurs internațional al cântăreților români de pretutindeni de la Drobeta Turnu-Severin, 1989, a Concursului „Cântați cu noi” de la Chișinău, 1989, a Festivalului folcloric național „Șezătoarea” de la Fălticeni, 1992 și a Festivalului-concurs al cântecului păstoresc „Miorița” de la Târgoviște, 1996. A întreprins mai multe turnee în străinătate.[4] A mai fost menționată cu Diploma Ministerului Educației din Republica Moldova și Diploma de Excelență a Consulatului General al României la Cernăuți. Este membră a Uniunii Muzicienilor din Moldova și a Societății Culturale București-Chișinău.[3]
S-a căsătorit la 24 de ani cu instrumentistul Pavel Tamazlâcaru, dar a divorțat după 3 ani.[5] Are un băiat, Marin[6] și este bunică.[7]
Discografie
modificare- Numai cânt și dor de Bucovina (2004)
Note
modificare- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d e f g Ansamblul Etnofolcloric "Tălăncuța" în cronici și imagini. Chișinău: Î.S. F.E.-P. Tipografia Centrală. . p. 273.
- ^ a b c d Toma, Marcel (). „Maria Iliuț. Bucovineanca”. VIP Magazin. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d Colesnic & Buzilă 2000.
- ^ „Maria Iliuț povestește în premieră prin ce dramă personală a trecut”. unica.md. . Accesat în .
- ^ Negru, Lena (). „Maria Iliuț, soacră mare!”. apropo magazin. Accesat în .
- ^ „"Sunt bunica, dar parca am intinerit". Ce a mai marturisit Maria Iliut la O seara perfecta”. Pro TV. . Accesat în .
Bibliografie
modificare- Colesnic, Iurie; Buzilă, Serafim (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. p. 145.