Deschide meniul principal
Marine Le Pen
Le Pen, Marine-9586.jpg
Marine Le Pen (Ianuarie 2011)
Date personale
Nume la naștereMarion Anne Perrine Le Pen[1] Modificați la Wikidata
Născută (51 de ani)
Neuilly-sur-Seine (92) Franța
PărințiJean-Marie Le Pen
Pierrette Lalanne[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMarie-Caroline Le Pen[*]
Yann Le Pen[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuÉric Iorio[*] (decembrie 2002–iunie 2006)[2]
Franck Chauffroy[*] (–aprilie 2000)[2] Modificați la Wikidata
Copii Q67446459[*]
Q67446554[*]
Q67446608[*] Modificați la Wikidata
NaționalitateFranța
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană
avocat Modificați la Wikidata
Președinte al Frontului Național
Deținător actual
Funcție asumată
16 ianuarie 2011
Precedat deJean-Marie Le Pen
Deputat în Parlamentul European
Deținător actual
Funcție asumată
14 iulie 2009
În funcție
20 iulie 2004 – 13 iulie 2009

Partid politicFrontul Național
Grup europarlamentarEuropa Națiunilor și a Libertății (ENL)
Alma materPanthéon-Assas University[*]
ProfesieAvocată
Semnătură
Marine Le Pen Signature.svg
Prezență online

Marion Anne Perrine Le Pen (cunoscută sub numele de Marine Le Pen, Pronunție în franceză: /ma.ʁin lə.pɛn/; n. 5 august 1968, Neuilly-sur-Seine, Hauts-de-Seine) este o avocată și politiciană franceză. Din 16 ianuarie 2011 este președinta Frontului Național.[3][4]

BiografieModificare

Marine Le Pen este cea mai mică dintre cele trei fiice ale lui Jean-Marie Le Pen și a primei sale soții, Pierrette Lalanne. După terminarea facultății de Drept la Universitatea Panthéon-Assas din Paris, ea a primit diploma în 1992 și a lucrat, până în 1998, ca avocat.

Marine Le Pen a fost căsătorită din 1997 până în 2000 cu omul de afaceri Franck Chauffroy, care a activat de asemenea în partidul Frontul Național, și are din această căsătorie o fiică, Jehanne, născută în 1998, iar 1999, gemenii Louis și Mathilde. S-a recăsătorit în 2002, fiind a doua soție a lui Éric Lorio. A divorțat de acesta în 2006. Ea este în prezent este împreună cu vicepreședintele Frontului Național, Louis Aliot.[5]

Este mătușa deputatei Marion Maréchal-Le Pen.

  • Autobiografie: À contre-flots, editura Jacques Grancher, colecția "Grancher Depot", Paris, 2006, ISBN 978-2733909577

Activitatea politicăModificare

În 1986, în vârsta de 18 ani, a aderat la Frontul Național (FN), din 2003 și-a exercitat funcția de vice-președintele executiv al partidului. În 2011 a preluat conducerea Frontului Național de la tatăl său Jean-Marie Le Pen câștigând alegeri interne în partid cu un scor de 67.65% (11,546 de voturi).

Între anii 1992 și 1998 a fost avocată, iar în 1998 fost aleasă în calitate de consilier regional. În perioada 2008–2011 a activat în calitate de consilier municipal în Hénin-Beaumont. Din 2004 este membru al Parlamentului European din partea Franței.

A participat în campania prezidențială din 2012, plasându-se pe locul al treilea cu peste 6 milioane de voturi (17,90%).

Le Pen a fost clasată de către Time 100 printre cei mai influenți oameni din lume în 2011 și 2015[6][7], iar în 2016 ea fost cotată ca fiind cel mai influent deputat în Parlamentul European după președintele Parlamentului European Martin Schulz[8].

La alegerile din 2017, a candidat pentru președinția Franței și a ajuns în turul al doilea, în care a fost învinsă de Emmanuel Macron.

NoteModificare

  1. ^ Encyclopædia Britannica 
  2. ^ a b http://madame.lefigaro.fr/societe/apres-dix-ans-de-relation-marine-le-pen-et-louis-aliot-sont-separes-120919-166865, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ fr Biografie oficiala de Marine Le Pen, Frontul Național
  4. ^ en Marine Le Pen, British Broadcasting Corporation
  5. ^ Biographie de Marine Le Pen - Biographie, news, photos, vidéos. In: closermag.fr. Actualizat la 2017-01-21. (fr)
  6. ^ „The 2011 Time 100 : full list”. Time. . Accesat în . 
  7. ^ „Thomas Piketty et Marine Le Pen parmi les 100 personnalités influentes du " Time ". . 
  8. ^ http://www.politico.eu/list/the-40-meps-who-actually-matter-european-parliament-mep/

Legături externeModificare