Partidul Adunarea Națională (Franța)
Adunarea Națională (în franceză Rassemblement National - acronim RN), fostul Front Național (în franceză Front National, acronim FN) este un partid politic francez înființat în anul 1972. Partidul este calificat ca unul de extremă dreaptă ce folosește un stil ultranaționalist și a fost deseori acuzat pentru promovarea limbajului xenofob și antisemit. Fondatorul și primul președinte al partidului a fost Jean-Marie Le Pen, iar actualul președinte este Jordan Bardella.
| Frontul Național | |
| franceză Front National, FN | |
 | |
| Abreviere | RN  |
|---|---|
| Oameni cheie | |
| Președinte | Jordan Bardella |
| Fondator(i) | Jean-Marie Le Pen |
| Date | |
| Înființat | 5 octombrie 1972 |
| Sediu | 76-78 rue des Suisses, 92000 Nanterre, Hauts-de-Seine |
| Organizație de tineret | Front national de la jeunesse (Tineretul Frontului Național) |
| Număr de membri | ▲85.000[1] |
| Informații | |
| Ideologie oficială | Naționalism[2][3][4] Conservatorism național[5] Suveranism[6][7] Naționalism economic[8] Protecționism[9][10] Populism de dreapta[2][11][12] Antiimigrație[13][4] Euroscepticism[14] Antiglobalism[9][15] Conservatorism social[11][16] |
| Poziție politică | Dreapta spre Extrema dreaptă |
| Afiliere națională | Rassemblement bleu Marine |
| Afiliere europeană | Partidul Identitate și Democrație |
| Grup europarlamentar | Identitate și Democrație |
| Culori oficiale | albastru închis |
| Adunarea Națională | 89 / 577
|
| Senat | 1 / 348
|
| Consilii generale | 292 / 1758
|
| Parlamentul European | 23 / 79
|
| Prezență online | |
| frontnational.com | |
Modifică date / text  | |
.jpg)
Program modificare
Mai întâi francezii modificare
Adunarea Națională se poziționează ca fiind un partid "patriotic" și "național" în sensul "identității, tradiției și suveranității franceze". Un concept central al RN este la préférence nationale (preferința națională), în conformitate cu motto-ul Les Français d’abord ("Mai întâi francezii", precum titlul cărții lui Jean-Marie Le Pen, fondatorul partidului). Așa că cetățenii francezi (spre deosebire de cei non-francezi) trebuie să aibă oportunități mai bune în ceea ce privește căutarea unui loc de muncă sau beneficiile sociale. Contradicțiile de clasă trebuie să fie depășite prin soluții național-sociale. În conformitate cu principiul „Social parce que national” ("social, deoarece național") economia de piață rămâne interesul național. Schema afilierii politice de stânga-dreapta este legat în Franța cu politica economică și socială pe care o promovează un partid politic, în schimb, fostul Front Național a inventat sloganul Ni Droite ni Gauche — français! ( "Nici de dreapta, nici de stânga — francez!") care și determină poziția lui politică.
Protecționism modificare
În perioada 1972-1980 linia generală a partidului ar putea fi înțeleasă ca una neoliberală în contrast cu etatismul partidelor de stânga din guvernamânt. Cu toate acestea, partidul a transformat unele linia generală a politicii sale promovând protecționismul și respingerea globalizării economice și punând accent pe naționalizarea băncilor, industriei de apărare și altor industrii și introducerea tarifelor de protecție pentru protejarea agriculturii interne și a industriei.
Rezultate electorale modificare
Fostul FN este (in urma alegerilor parlamentare din iunie 2012) reprezentat cu două fotolii în adunarea națională. La alegerile parlamentare din 2014 a obținut 24,86% din voturile exprimate, devenind partidul francez cu cel mai mare procentaj. Și in primul tur al alegerilor regionale din 2015 a fost partidul cu cea mai puternică forță cu 27,73%.[17]
Adunarea națională modificare
| An | # în prima rundă | % din prima rundă | # în a doua rundă | % din a doua rundă | # locuri obținute | Schimbare |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1973[18] | 108,616 | 0.5% | — | — | 0 / 491
|
▬ |
| 1978[18] | 82,743 | 0.3% | — | — | 0 / 491
|
▬ |
| 1981[18] | 44,414 | 0.2% | — | — | 0 / 491
|
▬ |
| 1986[18] | 2,699,307 | 9.8% | — | — | 35 / 573
|
▲35 |
| 1988[18] | 2,353,466 | 9.8% | — | — | 1 / 577
|
▼34 |
| 1993[19] | 3,155,702 | 12.7% | 1,168,143 | 5.8% | 0 / 577
|
▼1 |
| 1997[19] | 3,791,063 | 14.9% | 1,435,186 | 5.7% | 1 / 577
|
▲1 |
| 2002[19] | 2,873,390 | 11.1% | 393,205 | 1.9% | 0 / 577
|
▼1 |
| 2007[19] | 1,116,136 | 4.3% | 17,107 | 0.1% | 0 / 577
|
▬ |
| 2012[19] | 3,528,373 | 13.6% | 842,684 | 3.7% | 2 / 577
|
▲2 |
| 2017 | 2,990,454 | 13.2% | 1,590,869 | 8.8% | 8 / 577
|
▲6 |
| 2022 | 4,248,537 | 18.68 | 3,589,465 | 17.30 | 89 / 577
|
▲81 |
Alegeri prezidențiale modificare
| An | Candidat | # în prima rundă | % din prima rundă | # în a doua rundă | % din a doua rundă |
|---|---|---|---|---|---|
| 1974[18] | Jean-Marie Le Pen | 190,921 | 0.8% | — | — |
| 1981 | — | — | — | — | — |
| 1988[18] | Jean-Marie Le Pen | 4,376,742 | 14.4% | — | — |
| 1995[18] | Jean-Marie Le Pen | 4,570,838 | 15.0% | — | — |
| 2002[18] | Jean-Marie Le Pen | 4,804,713 | 16.9% | 5,525,032 | 17.8% |
| 2007[18] | Jean-Marie Le Pen | 3,834,530 | 10.4% | — | — |
| 2012 | Marine Le Pen | 6,421,426 | 17.9% | — | — |
| 2017 | Marine Le Pen | 7,678,491 | 21.30% | 10,638,475 | 33.90% |
| 2022 | Marine Le Pen | 8,136,369 | 23.15% | 13,297,760 | 41.46% |
Consilii regionale modificare
| An | # în prima rundă | % din prima rundă | # în a doua rundă | % din a doua rundă | # loc. obținute |
|---|---|---|---|---|---|
| 1986[18] | 2,654,390 | 9.7% | — | — | 137 |
| 1992[18] | 3,396,141 | 13.9% | — | — | 239 |
| 1998[18] | 3,270,118 | 15.3% | — | — | 275 |
| 2004[20] | 3,564,064 | 14.7% | 3,200,194 | 12.4% | 156 |
| 2010[21] | 2,223,800 | 11.4% | 1,943,307 | 9.2% | 118 |
| 2015 | 6,018,672 | 27.7% | 6,820,147 | 27.1% | 356 |
| 2021 | 2,743,497 | 18.68% | 2,908,253 | 19.05% | 252 |
Parlamentul European modificare
| An | # voturi | % din vot. totale | # loc. obținute | Poziție |
|---|---|---|---|---|
| 1984[18] | 2,210,334 | 11.0% | 10 / 81
|
4 |
| 1989[18] | 2,129,668 | 11.7% | 10 / 81
|
3 |
| 1994[18] | 2,050,086 | 10.5% | 11 / 87
|
5 |
| 1999[18] | 1,005,113 | 5.7% | 5 / 87
|
8 |
| 2004[18] | 1,684,792 | 9.8% | 7 / 78
|
4 |
| 2009[19] | 1,091,691 | 6.3% | 3 / 74
|
6 |
| 2014[22] | 4,712,461 | 24.9% | 21 / 74
|
1 |
| 2019 | 5,286,939 | 23.34% | 23 / 74
|
1 |
Președinți ai partidului (1972-prezent) modificare
- Jean-Marie Le Pen (1972-2011)
- Marine Le Pen (2011-2022)
- Jordan Bardella (2022-prezent)
Referințe modificare
- ^ Marianne - Actualités et débats (în franceză), www.marianne.net
- ^ a b Nordsieck, Wolfram (). „France”. Parties and Elections in Europe.
- ^ Jens Rydgren (). „France: The Front National, Ethnonationalism and Populism”. Twenty-First Century Populism. Link.springer.com. pp. 166–180. doi:10.1057/9780230592100_11. ISBN 978-1-349-28476-4.
- ^ a b 'The nation state is back': Front National's Marine Le Pen rides on global mood. The Guardian. Author – Angelique Chrisafis. Published 18 September 2016. Retrieved 2 June 2017.
- ^ Christophe de Voogd (). „Chômage: comment l'État décourage le travail”. Le Figaro. Accesat în .
- ^ „Economic Voting and the national Front: Towards a Subregional Understanding of the Extreme-Right” (PDF). Politics.as.nyu.edu. Accesat în .
- ^ „Marine Le Pen, entre souverainisme et identitarisme”. Enquete&Debat. . Arhivat din original la .
- ^ „Macron-Le Pen face-off: EU supporter vs. economic nationalist”. CNN. .
- ^ a b John Lichfield (). „European elections 2014: Marine Le Pen's Front National victory in France is based on anguish, rage and denial”. The Independent. London. Accesat în .
- ^ What does France's National Front stand for? France 24. Published 28 May 2014. Retrieved 17 April 2017.
- ^ a b „Depuis 2011, le FN est devenu "protectionniste au sens large"”. Liberation. .
- ^ Taylor, Adam (). „French far-right leader seeks to reintroduce death penalty after Charlie Hebdo attack”. The Washington Post. Accesat în .
- ^ „Immigration | Stopper l'immigration, renforcer l'identité française”. Front National. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ European far right hails Brexit vote. The Guardian. Author – Angelique Chrisafis. Published 24 June 2016. Retrieved 25 May 2017.
- ^ Zaslove, Andrej (). „Exclusion, Community, and a Populist Political Economy: The Radical Right as an Anti-Globalization Movement”. Comparative European Politics. 6. pp. 169–189. doi:10.1057/palgrave.cep.6110126. ISSN 1472-4790. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Que va devenir le Front national?”. Slate.fr (în franceză). . Accesat în .
- ^ Elections régionales et des assemblées de Corse, Guyane et Martinique 2015. Ministerul de interne al Franței. Actualizat la 2015-12-07.
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Shields 2007, p. 319.
- ^ a b c d e f „France: Elections 1990−2010”. European Election Database. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Résultat des élections Régionales 2004” (în French). Minister of the Interior. Accesat în .
- ^ „Résultat des élections Régionales 2010” (în French). Minister of the Interior. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Mes démarches / A votre service - Ministère de l'Intérieur” (în franceză). Elections.interieur.gouv.fr. Accesat în .