Deschide meniul principal

Martin Heinrich Klaproth

chimist german
Martin Heinrich Klaproth
Martin Heinrich Klaproth.jpg
Martin Heinrich Klaproth
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Wernigerode, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Berlin, Regatul Prusiei Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul din Dorotheenstadt[*] Modificați la Wikidata
CopiiJulius Klaproth[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
farmacist[*]
profesor universitar
mineralog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
PremiiMembru al Societății Regale[*]

Martin Heinrich Klaproth (n. 1 decembrie 1743 - d. 1 ianuarie 1817, Berlin) a fost un chimist și farmacist german, cel mai cunoscut pentru descoperirea a trei elemente chimice, uraniu (1789), zirconiu (1789) și ceriu (1803). Klaproth a fost și este considerat ca cel mai de seamă chimist german al timpului său.

BiografieModificare

FarmacistModificare

Klaproth s-a născut în Wernigerode. O mare parte a vieții sale și-a petrecut-o ca practician farmacist. După ce a fost asistent farmacist în Quedlinburg, Hanover, Berlin și Danzig, a revenit la Berlin, după decesul lui Valentin Rose (cel Bătrân), în 1771, ca manager al propriei sale afaceri.

 
Placă memorială în onoarea lui Klaproth; Dorotheenstädtischer Friedhof in Berlin.

Chimist și descoperitorModificare

A contribuit foarte mult la dezvoltarea metodologiei chimiei analitice și mineralogiei. Deși a descoperit titaniul în 1791, independent de William Gregor, totuși descoperirea acestui metal este atribuită lui Gregor, datorită precedenței descoperirii acestuia.

Klaproth este creditat cu descoperirea uraniului, datorată studierii mineralului numit pitchblende.[6] În plus, a descoperit zirconiul și ceriul, aducându-și contribuția la izolarea și elucidarea diferenței dintre telur, stronțiu, ceriu și crom.

Diverse contribuții teoreticeModificare

Toate lucrările sale științifice, peste 200, au fost adunate de el însuși în Beiträge zur chemischen Kenntnis der Mineralkörper (5 volume, 1795–1810) și Chemische Abhandlungen gemischten Inhalts (1815). Klaproth a publicat, de asemenea și Chemisches Wörterbuch (1807–1810), respectiv a publicat și editat ca redactor o ediție revăzută a lucrării lui F. A. C. Gren Handbuch der Chemie (1806).

RecunoaștereModificare

Klaproth a fost membru al Membri ai Academiei Prusace de Științe. În anul 1795 a fost ales ca membru (Fellow of the Royal Society) al celebrei Royal Society,[7], iar ulterior ca membru din străinătate a Academiei Regale de Științe a Suediei în 1804.

Alte date biograficeModificare

Craterul Klaproth de pe Lună este denumit în onoarea sa.

Fiul săum Julius, a fost un foarte cunoscut orientalist.[8]

LucrăriModificare

Alte articoleModificare

NoteModificare

  1. ^ a b „Martin Heinrich Klaproth”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Martin Heinrich Klaproth, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b Martin Heinrich Klaproth, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Martin Heinrich Klaproth, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b Martin Heinrich Klaproth, Brockhaus Enzyklopädie 
  6. ^ Klaproth, M. H. (). „Chemische Untersuchung des Uranits, einer neuentdeckten metallische Substanz”. Chem. Ann. Freunde Naturl. (2): 387–403. 
  7. ^ „Library and Archive catalog”. Royal Society. Accesat în . 
  8. ^ Walravens, H (). „Julius Klaproth. His Life and Works with Special Emphasis on Japan” (PDF). Japonica Humboldtiana. 10: 177–191. 

ReferințeModificare

[1]

Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.

Legături externeModificare