Masque (spectacol baroc)


Cuvântul masque desemna un spectacol, o anumită formă complexă de divertisment de curte, care a fost foarte des întâlnită în Europa de vest, în secolele al XVI-lea și al al XVII-lea, având sorgintea în Italia, în varii forme, incluzând intermedio.

Costum pentru un Cavaler, de Inigo Jones — întreaga garderobă este „folosibilă” pentru genul muzical opera seria, al secolului al 18-lea.
  • Acest articol se referă o formă de divertisment de curte din Europa de vest, din secolele
    al XVI-lea și al XVII-lea. Pentru orice alte sensuri, vedeți Masque (dezambiguizare).

Spectacolul de tip masque implica joc scenic, dialoguri, muzică și dans, cântat (similat teatrului liric) și actorie, toate realizate într-o scenografie elaborată, în care cadrul scenic și costumele puteau fi proiectate de un arhitect renumit, pentru a prezenta o alegorie respectuoasă, decentă și măgulitoare pentru patronul spectacolului.

Erau angajați actori și muzicieni profesioniști pentru părțile de vorbire și de cântat. Unii nu purtau măști, iar alții purtau. Adesea, cei mascați (de unde și numele spectacolului), care nu vorbeau și nici nu cântau, erau curteni, Spre exemplu, regina engleză Anna a Danemarcei a dansat frecvent cu doamnele ei, toate fiind mascate, între 1603 și 1611, iar Henric al VIII-lea și Carol I au jucat, ca mascați, la spectacolele de la curțile lor. În bună tradiție masculină, Ludovic al XIV-lea al Franței a dansat într-un spectacol de balet la Versailles, pe muzica lui Jean-Baptiste Lully.[1]

Evoluția genuluiModificare

Tradiția spectacolelor cu mascați s-a dezvoltat de la spectacolele elaborate și de la cele de curte ale Ducatului de Burgundia, în Evul Mediu târziu. „Mascatele” (spectacolele cu oameni mascați) erau, de obicei, o ofertă gratuită a unui prinț oferită oaspeților săi. Acest gen de spectacole puteau combina decoruri pastorale, fabule mitologice și elemente dramatice ale dezbaterii etice.

Invariabil, ar fi existat, întotdeauna, o anumită conotație politică și socială a alegoriei. Astfel de concursuri celebrau adesea nașterea, căsătoria, schimbarea conducătorului sau o intrare regală și se terminau, invariabil, cu un tablou de beatitudine și concordie.

Imaginile spectacolelor mascate tindeau să fie extrase din surse clasice, mai degrabă decât din surse creștine, iar „artificiul” făcea parte din Grand Dans (marele dans). Masque s-a împrumutat astfel tratamentului manierist, de erau în mâinile unor maeștri designeri precum Giulio Romano sau Inigo Jones.

Curentul din critica literară de limbă engleză, New Criticism, în lucrări precum eseurile lui Bevington și Holbrook The Politics of the Stuart Court Masque (1998),[2] au subliniat subtextul politic al mascaților.

Uneori, subtextul politic nu era departe de căutat; spre exemplu, în Anglia, spectacolul masque „Triumful Păcii”, realizat cu o sumă mare de bani strânși de parlament de Carol I, a cauzat mare ofensă pentru puritani. Festivalele de la curtea Catherinei de Medici, adesea chiar mai deschis politice, au fost printre cele mai spectaculoase distracții ale ei, deși „intermezzi” de la curtea Medici din Florența le-ar putea rivaliza.

Listă de spectacole masque notabileModificare

Spectacole masque (secolul al XVII-lea)Modificare

Spectacole masque (secolul al XVI-lea)Modificare

NoteModificare

  1. ^ en 'History of the Masque Genre'
  2. ^ en David Bevington și Peter Holbrook, editori, „The Politics of the Stuart Court Masque” 1998 ISBN: 0-521-59436-7).

Referințe bibliograficeModificare

  • en Burden, Michael (1994), Garrick, Arne, and the Masque of Alfred, Edwin Mellon Press.
  • en Burden, Michael (). „A masque for politics; the masque of Alfred”. Music Review. 41: 21–30. 
  • en Hart, Vaughan (1994). Art and Magic in the Court of the Stuarts. London, Routledge.
  • en Ravelhofer, Barbara, (2006), The Early Stuart Masque: Dance, Costume, and Music, Oxford University Press.
  • en Sabol, Andrew J. (editor), (1959), Songs and dances from the Stuart Masque. An edition of sixty-three items of music for the English court masque from 1604 to 1641, Brown University Press.
  • en Sabol, Andrew J. (editor), (1982), Four hundred songs and dances from the Stuart Masque, Brown University Press.

Legături externeModificare


Format:Dans