Deschide meniul principal
Matilda Caragiu Marioțeanu
Matilda Caragiu Marioteanu.jpg
Matilda Caragiu Marioțeanu
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Decedată (81 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilologă[*] Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul național „Pentru Merit”

Matilda Caragiu Marioțeanu (n. 20 iulie 1927, Hrupișta, Grecia - d. 11 martie 2009, București, România) a fost un lingvist român, specialistă în dialectologie, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române din anul 1993 și membru titular din 2004. Era sora actorului Toma Caragiu.

Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române

Cuprins

BiografieModificare

Matilda Caragiu Marioțeanu s-a născut la 20 iulie 1927 în Hrupiști (Argos Orestikon), oraș situat în provincia Macedonia din nordul Greciei. Părinții ei erau aromâni (macedo-vlahi) emigrați în 1928[2] în com. Sarsânlar, jud. Durostor — Dobrogea Nouă. În 1940 s-au refugiat ca urmare a cedării Cadrilaterului (județele Durostor și Caliacra) Bulgariei. Între 1940-1941 familia Caragiu a locuit în Oltenița, din 1941 până în 1944 la Bacău, între 1944-1947 la Ploiești, iar din 1947 în București. La 11 martie 2009, Matilda Caragiu Marioțeanu a încetat din viață la București.[3]

StudiiModificare

Între 1933-1938 Matilda Caragiu Marioțeanu a urmat cursurile școlii primare din comuna Sarsânlar și orașul Silistra. A urmat liceul, într-o prima parte, la Silistra și l-a continuat la Bacău și Ploiești. În perioada 1947-1951 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, secția Limba și Literatura Română. În vara lui 1947 și-a obținut licența cu o lucrare despre „Influența dacoromână asupra graiului unei familii aromâne din Republica Populară Română”.

În anii următor a obținut mai multe titluri printre care:

  • Doctor în științe filologice în februarie 1967 cu teza „Fono-morfologie aromână. Studiu de dialectologie structurală”, conducător științific fiind Acad. Al Rosetti (publicată în 1968);
  • membru corespondent al Academiei Române (din 12 noiembrie 1993);
  • membru corespondent al Societé de Langue et de Littérature wallonnes, Belgia (din 2000);
  • membru titular al Academiei Române (din 2004);

La 1 octombrie 1999 a primit titlul de Profesor Universitar Onorific pentru îndelungata și prestigioasa activitate didactică și științifică desfășurată la catedră, distincție oferită de Senatul Universității din București.

 
Matilda Caragiu Marioțeanu

Cariera profesionalăModificare

Din 1950, încă studentă fiind, a început să predea la Facultatea de Litere, Universitatea din București. Aici a ținut un curs de dialectologie, urmând ca ulterior să țină cursuri de istorie a limbii române, gramatică istorică, gramatică comparată a limbilor romanice și așa mai departe. În perioada 1951-1982 trece prin toate gradele didactice, până la cel de profesor universitar. Între 1970-1973 este profesor-invitat la Universitatea din Salzburg, Austria, la „Institut für romanische Philologie”. S-a pensionat în 1982.

PremiiModificare

De-a lungul vieții, Matilda Caragiu Marioțeanu a primit numeroase premii, diplome și ordine dintre care amintim:

  • 1962 - premiul Ministerului Învățământului pentru lucrarea în volum „Liturghier aromânesc. Un manuscris anonim inedit”;
  • 1975 - Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru lucrarea în volum „Compendiu de dialectologie română (nord- și sud-dunăreană)”;
  • 1987 - „Diploma di onoare shi Premiulu tra lingvisticâ tra ndelungata a ljei activitate didacticâ shi shtiintsificâ cari aduse una mare contributsie tra cunoashtirea, tsânearea shi creashtirea a limbiljei shi a culturiljei aromâne”, acordată de Uniunea Culturalâ Aromânâ din Freiburg pentru întreaga activitate în domeniul aromânei;
  • 1998 - Premiul „George Murnu”, acordat de Fundația Culturală Magazin Istoric pentru „Dicționar Aromân (Macedo-vlah)”.
  • 1999 - „Diploma of Excellence”, acordată de Radio România Internațional pentru promovarea culturii aromâne.
  • 1999 - diploma de onoare „Marian Papahagi” acordată de Fundația Cuza Vodă și Muzeul Literaturii Române.
  • 2000 - La data de 18 decembrie a primit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Comandor oferit prin Decretul nr. 521 de Președintele României Emil Constantinescu de Ziua Națională a României (Monitorul Oficial al României, Anul XII, nr. 673).

OpereModificare

Nu figurează aici multe din articolele de cultivare a limbii române sau de altă natură, publicate în ziare, reviste: „România literară”, „Tribuna României”, „Cinema” etc.; lipsesc, evident, emisiunile radiofonice, la rubricile: „Odă limbii române”, „Fonoteca de aur” etc.); și, mai ales, de televiziune, la rubricile: „Mult e dulce și frumoasă”, „Limba română”, „Cuvinte potrivite”, „Viața spirituală” etc.

  • „Liturghier aromânesc. Manuscris anonim inedit”, Ed. Acad., București, 1962
  • „Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structurală”, Ed. Acad., București, 1968
  • „Crestomație Romanică” (sub conducerea lui Iorgu Iordan, lucrare colectivă), III, 1, capitolul Dialectul aromân, Ed. Acad., București, 1968
  • „Compendiu de dialectologie română (nord- și sud-dunăreană)”, Ed. șt. și encicl., București, 1975
  • „Dialectologie română” — în colaborare cu Ștefan Giosu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Romulus Todoran, (M. C. M.: dialectele aromân, meglenoromân, istroromân; textele dialectale aromâne; hărțile 2, 4, 5, 7, 8, 9, 17, 18); Ed. did. și ped., București, 1978
  • „Rumänisch: Areallinguistik I. Dakorumänisch. Les aires linguistiques. I. Dacoroumain”, capitolul 198 din Lexikon Der Romanistischen Linguistik (LRL) — lucrare colectivă de mari proporții, editată de Günter Holtus, Michael Metzeltin și Christian Schmitt — Band/ Volume III, Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1989, p. 405-423 (cu 4 hărți lingvistice dialectale dacoromâne și o hartă geografică a provinciilor istorice românești);
  • Dodecalog al aromânilor sau 12 adevăruri incontestabile, istorice și actuale asupra aromânilor și asupra limbii lor (1993)
  • Dicționar aromân (macedo-vlah) DOARO. A-D. Comparativ (român literar-aromân), contextual, normativ și modern (1997)
  • Toma Caragiu - Ipostaze (2003)
  • Aromânii și aromâna în conștiința contemporană. Ediție bilingvă, Editura Academiei Române, ISBN 973-27-1317-8

Volume de versuri aromâne:

  • Di nuntru și-di nafoarâ - Stihuri armânești / Din năuntru și din afară - Stihuri aromâne, Ediție bilingvă, Editura Cartea Românească, 1994[4]
  • Néuri. Zăpezi. Neiges (13 poeme în aromână, însoțite de tălmăcirea în dacoromână și franceză a autoarei), editura Logos, 2002; ISBN 973-8131-16-2[5]
  • Poeme aromâne, ediție trilingvă, Editura Academiei Române, 2006, ISBN 973-27-1416-6.

NoteModificare

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ 1928 - her family emigrates to Romania
  3. ^ Academicianul Matilda Caragiu Marioțeanu a decedat, 11 martie 2009, Mediafax, accesat la 20 ianuarie 2014
  4. ^ Scribd: Stihuri armânești / Din năuntru și din afară - Stihuri aromâne
  5. ^ Néuri. Zăpezi. Neiges - Editura Logos, 2002

Legături externeModificare