Maurizio Gucci
| Maurizio Gucci | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Florența, Italia |
| Decedat | (46 de ani)[1] Milano, Italia |
| Înmormântat | St. Moritz |
| Cauza decesului | omor[2] (plagă împușcată[*]) |
| Părinți | Maurizio D'Ancora[*] Sandra Ravel[*] |
| Căsătorit cu | Patrizia Reggiani (până în )[2] |
| Cetățenie |  Italia |
| Ocupație | antreprenor |
| Limbi vorbite | limba italiană |
| Activitate | |
| Partener(ă) | Paola Franchi[*] |
Modifică date / text  | |
Maurizio Gucci (n. , Florența, Italia – d. , Milano, Italia), fiul lui Rodolfo Gucci și nepotul lui Guccio Gucci, a fost un om de afaceri italian și conducător unic al casei de modă Gucci.
Maurizio Gucci a moștenit pachetul majoritar de acțiuni de la tatăl său, Rodolfo Gucci (după decesul survenit în mai 1983), și a lansat un război legal împotriva unchiului său Aldo Gucci pentru controlul deplin supra firmei Gucci. Acuzarea a fost condusă de procurorul orașului, Rudolph Giuliani, iar Domenico de Sole a reprezentat familia Gucci.[3]
În 1988, Maurizio Gucci a vândut 47,8% din firma Gucci către fondul de investiții Investcorp din Bahraïn (proprietar al Tiffany din 1984) și a reținut pentru sine cealaltă jumătate.[4] Din 1991 până în 1993, acțiunile Gucci au scăzut, iar Maurizio Gucci a fost acuzat că a cheltuit sume extravagante de bani pe sediul companiei din Florența (Via delle Caldaie palazzo) și din Milano.[5]
Maurizio Gucci și-a vândut restul acțiunilor Gucci în 1993 (pentru 170 de milioane de dolari) aceluiași grup de investiții Investcorp. În 1995, la un an și jumătate după vânzarea Gucci, el a fost împușcat de un asasin plătit. Fosta sa soție Patrizia Reggiani a fost ulterior condamnată pentru aranjarea ucigașului.[6][7]
Note modificare
- ^ a b c d National Library of Israel Names and Subjects Authority File, accesat în
- ^ a b Former Wife Given 29 Years for Ordering Gucci Slaying (în engleză),
- ^ Gucci, Patricia (). „chapter 21”. In the Name of Gucci: A Memoir (în engleză). Crown/Archetype. ISBN 978-0-8041-3894-9.
- ^ „INVESTCORP BUYS HALF OF GUCCI | JOC.com”. www.joc.com. Accesat în .
- ^ Tagliabue, John (). „INTERNATIONAL BUSINESS: Gucci Gains Ground With Revival of Style;Belt-Tightening in the Work Force And Lavish Spending on Marketing”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în .
- ^ Dana Thomas, Deluxe: How Luxury Lost Its Luster, p. 59
- ^ Sara Gay Forden, The House of Gucci: A Sensational Story of Murder, Madness, Glamour, and Greed, HarperCollins ISBN: 0-688-16313-0, 2001.