Max Weber (dirijor)

dirijor român
Max Weber
Date personale
Născut1920 Modificați la Wikidata
Decedat1968 (48 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor
violoncelist[*]
compozitor
avocat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1944-1968
(Filarmonica „George Enescu” Botoșani)
1953-1956
(Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” din Botoșani)
Acest articol se referă la un dirijor român. Pentru alte sensuri, vedeți Max Weber (dezambiguizare).

Max Weber (n. 1920 – d. 1968) a fost un violonist, dirijor[1], compozitor și avocat de profesie, dar cu temeinice cunoștințe muzicale și mare iubitor de artă în general, un pasionat susținător și organizator al vieții muzicale botoșănene, stimulând cu un admirabil devotament timp de 25 ani (1944-1969), de la formarea primului nucleu de interpreți muzicali amatori pâna la orchestra în stare să abordeze repertoriul simfonic de baza național și universal, aducându-și contribuția în transformarea continuă progresivă a acestei orchestre și în păstrarea unui mediu cu o activitate muzicală din abundență pe aceste locuri[2].

Biografie modificare

Datorită strădaniei și pasiunii pentru frumosul artistic și muzică al acestui om de cultură, care a fost sprijinit de un grup numeros de muzicieni, acesta reușește să înființeze o orchestră simfonică[3] în orașul Botoșani. Opera lor a fost și a rămas o binefacere spirituală pentru comunitate[4].

Așa cum nota într-un articol de prezentare a Filarmonicii, Ioan Țurcanu, secretarul muzical al instituției, după cel de-al doilea război mondial, în 1944 Max Weber reușește facă primii pași în organizarea vieții muzicale botoșănene și întemeiază o Asociație artistico-culturală, în cadrul căreia se încheagă și o orchestră semi-simfonică. Din anul 1950, viața culturală a orașului s-a îmbogățit cu această orchestră, având deja numele de Filarmonica Botoșani[5][6][7]. Pentru a putea să-și desfășoare activitatea culturală primește o mică subvenție din partea fostului Comitet pentru Cultură și Artă și susține o activitate concertistică cvasipermanentă. Filarmonica de Stat Botoșani[8] primește decizia oficială de înființare și își începe existenta la data de 1 septembrie 1953 ca instituție publică de sine stătătoare.[9][10]

De asemenea, împreună cu soția sa, Viorica Weber, absolventă a Institutului de teatru, a pus bazele primului teatru de marionete din acest nord de țară - Teatrul de copii „Vasilache", care mai târziu a fost redenumit Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” din Botoșani[11][12]. Acesta a condus teatrul ca director între anii 1953-1956.[13]

Asociația Culturală "Dialog" București oferă premii naționale pentru excelență în domeniul creativității, creației și viziunii manageriale, pentru interpretare și experiment artistic, iar unul din premii este "Max Weber". Premiul omonim "Max Weber" din anul 2018 a fost decernat lui Valentin Dobrescu, pentru activitatea și creativitatea regizorală[14].

Note modificare

  1. ^ ing. Silviu Wechs (director ROENG-T.E.C.), „ Mi-am făcut datoria”, Realitatea evreiască nr. 526-527 (1326-1327), 1–30 Noiembrie 2018, pag. 17, accesat 10 martie 2021
  2. ^ prof. Ion Ilie ( manager, consultant artistic), C.J.C.P.T la ceas aniversar - 1968-2013, Țara de Sus, Nr. 1-2 2013 (An VIII)], Revista de conservare și promovare a culturii tradiționale, ISSN: 2285-0937, pag. 1, accesat 12 martie 2021
  3. ^ Site oficial Filarmonica "George Enescu" Botoșani, Înființarea Asociației artisictice-culturale Arhivat în , la Wayback Machine., accesat 10 martie 2021
  4. ^ Ziar online Botoșăneanul.ro, Botoșanii de altădată, Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită, 5 iulie 2020, accesat 18 martie 2021
  5. ^ prof. Aurel Dorcu (autor), Filarmonica Botoșani – instituție culturală de prestigiu, Forum Cultural, IX, nr. în TOM: 4, Publicată de: Direcția Județeană pentru Cultură Botoșani, periodic, decembrie 2009, accesat 12 martie 2021
  6. ^ Filarmonica Botoșani, Conducerea Filarmonicii de stat Botoșani – directori, Angelfire, 2001, accesat 10 martie 2020
  7. ^ cIMeC, Filarmonica de stat - Botoșani, Text oferit de secretariatul muzical, 1996, accesat 20 octombrie 2022
  8. ^ ing. Izu Butnaru (președinte C.E. Bacău), Keshet IV – Eveniment spiritual deosebit, Realitatea evreiască nr. 440-441 (1240-1241), 1 - 31 decembrie 2014, pag. 8, accesat 10 martie 2021
  9. ^ Ioan Țurcanu, Consultant artistic al Filarmonicii Botoșani (botosani-info-simfonic), 1953-2013: Filarmonica Botoșani, 60 de ani de la înființare, Editorial online stiri.botoșani.ro, accesat la data 10 martie 2021
  10. ^ prof. Gheorghe MEDIAN, Trecutul cultural al Botoșanilor: 130 de ani de la înființarea Societății Muzicale „Armonia”, Editorial lunar Revista LUCEAFĂRUL, ISSN: 2065 – 4200 (ediția online), ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit), publicat 11 dec.2013, accesat la 10 martie 2021
  11. ^ Decizia nr. 153/1953 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului Botoșani
  12. ^ Traian Apetrei, Bucuriile mele - interviuri, Editura Agata, Botoșani, 2008 - cuprinde și un interviu cu Gabriela Nistorică de la Teatrul de Păpuși Vasilache, despre acest teatru în 1954, referiri Max Weber, fondator al teatrului.
  13. ^ Teatrul Țăndărică, Dicționarul teatrului de animație, Teatrul de păpuși Vasilache din Botoșani, anii 1953-2012, prezentare de Dumitru Ignat, accesat 10 martie 2021
  14. ^ Hotărârea nr. 342/2020, Consiliul Local, Municipiul Botoșani, Județul Botoșani, România

Legături externe modificare