Max Weber (dirijor)
| Max Weber | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1920  |
| Decedat | 1968 (48 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | dirijor violoncelist[*] compozitor avocat |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 1944-1968 (Filarmonica „George Enescu” Botoșani) 1953-1956 (Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” din Botoșani) |
Modifică date / text  | |
Max Weber (n. 1920 – d. 1968) a fost un violonist, dirijor[1], compozitor și avocat de profesie, cunoscut pentru contribuțiile sale la viața muzicală din Botoșani. Între anii 1944 și 1968, acesta a organizat și a susținut activități muzicale locale. A sprijinit formarea unui nucleu de interpreți muzicali amatori și apoi a contribuit la dezvoltarea unei orchestre care să fie capabilă să abordeze repertorii simfonice naționale și universale de bază. Eforturile sale au condus la o transformare treptată, continuă și progresivă a acestei orchestre care a păstrat un mediu cultural activ în regiune[2].
Biografie
modificarePrin eforturile sale și cu sprijinul unui grup de muzicieni, Max Weber a înființat o orchestră simfonică[3] în orașul Botoșani, care a avut un rol important în viața culturală a comunității[4].
Așa cum nota într-un articol de prezentare a Filarmonicii, Ioan Țurcanu, secretarul muzical al instituției, după cel de-al doilea război mondial, în 1944 Max Weber reușește facă primii pași în organizarea vieții muzicale botoșănene și întemeiază o Asociație artistico-culturală, în cadrul căreia se încheagă și o orchestră semi-simfonică. Din anul 1950, viața culturală a orașului s-a îmbogățit cu această orchestră, având deja numele de Filarmonica Botoșani[5][6][7]. Pentru a putea să-și desfășoare activitatea culturală primește o mică subvenție din partea fostului Comitet pentru Cultură și Artă și susține o activitate concertistică cvasipermanentă. Filarmonica de Stat Botoșani[8] primește decizia oficială de înființare și își începe existenta la data de 1 septembrie 1953 ca instituție publică de sine stătătoare.[9][10]
De asemenea, împreună cu soția sa, Viorica Weber, absolventă a Institutului de teatru, a pus bazele primului teatru de marionete din acest nord de țară - Teatrul de copii „Vasilache", care mai târziu a fost redenumit Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” din Botoșani[11][12]. Acesta a condus teatrul ca director între anii 1953-1956.[13]
Asociația Culturală "Dialog" București oferă premii naționale pentru excelență în domeniul creativității, creației și viziunii manageriale, pentru interpretare și experiment artistic, iar unul din premii este "Max Weber". Premiul omonim "Max Weber" din anul 2018 a fost decernat lui Valentin Dobrescu, pentru activitatea și creativitatea regizorală[14].
Note
modificare- ^ ing. Silviu Wechs (director ROENG-T.E.C.), „ Mi-am făcut datoria”, Realitatea evreiască nr. 526-527 (1326-1327), 1–30 Noiembrie 2018, pag. 17, accesat 10 martie 2021
- ^ prof. Ion Ilie ( manager, consultant artistic), C.J.C.P.T la ceas aniversar - 1968-2013, Țara de Sus, Nr. 1-2 2013 (An VIII)], Revista de conservare și promovare a culturii tradiționale, ISSN: 2285-0937, pag. 1, accesat 12 martie 2021
- ^ Site oficial Filarmonica "George Enescu" Botoșani, Înființarea Asociației artisictice-culturale Arhivat în , la Wayback Machine., accesat 10 martie 2021
- ^ Ziar online Botoșăneanul.ro, Botoșanii de altădată, Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită, 5 iulie 2020, accesat 18 martie 2021
- ^ prof. Aurel Dorcu (autor), Filarmonica Botoșani – instituție culturală de prestigiu, Forum Cultural, IX, nr. în TOM: 4, Publicată de: Direcția Județeană pentru Cultură Botoșani, periodic, decembrie 2009, accesat 12 martie 2021
- ^ Filarmonica Botoșani, Conducerea Filarmonicii de stat Botoșani – directori, Angelfire, 2001, accesat 10 martie 2020
- ^ cIMeC, Filarmonica de stat - Botoșani, Text oferit de secretariatul muzical, 1996, accesat 20 octombrie 2022
- ^ ing. Izu Butnaru (președinte C.E. Bacău), Keshet IV – Eveniment spiritual deosebit, Realitatea evreiască nr. 440-441 (1240-1241), 1 - 31 decembrie 2014, pag. 8, accesat 10 martie 2021
- ^ Ioan Țurcanu, Consultant artistic al Filarmonicii Botoșani (botosani-info-simfonic), 1953-2013: Filarmonica Botoșani, 60 de ani de la înființare, Editorial online stiri.botoșani.ro, accesat la data 10 martie 2021
- ^ prof. Gheorghe MEDIAN, Trecutul cultural al Botoșanilor: 130 de ani de la înființarea Societății Muzicale „Armonia”, Editorial lunar Revista LUCEAFĂRUL, ISSN: 2065 – 4200 (ediția online), ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit), publicat 11 dec.2013, accesat la 10 martie 2021
- ^ Decizia nr. 153/1953 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului Botoșani
- ^ Traian Apetrei, Bucuriile mele - interviuri, Editura Agata, Botoșani, 2008 - cuprinde și un interviu cu Gabriela Nistorică de la Teatrul de Păpuși Vasilache, despre acest teatru în 1954, referiri Max Weber, fondator al teatrului.
- ^ Teatrul Țăndărică, Dicționarul teatrului de animație, Teatrul de păpuși Vasilache din Botoșani, anii 1953-2012, prezentare de Dumitru Ignat, accesat 10 martie 2021
- ^ Hotărârea nr. 342/2020, Consiliul Local, Municipiul Botoșani, Județul Botoșani, România
Legături externe
modificare- Site oficial Filarmonica Botoșani, accesat la data 10 martie 2021
- Teatrul Țăndărică, Dicționarul teatrului de animație, Teatrul de păpuși Vasilache din Botoșani, anii 1953-2012, prezentare de Dumitru Ignat, accesat 10 martie 2021
- Site oficial Teatrul pentru Copii și Tineret "Vasilache" Botoșani, accesat la data 10 martie 2021