Maximilian al III-lea, Elector de Bavaria
| Maximilian al III-lea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 28 martie 1727 München |
| Decedat | (50 de ani) München |
| Înmormântat | Theatinerkirche[*]  |
| Cauza decesului | cauze naturale (variolă) |
| Părinți | Carol al VII-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Maria Amalia a Austriei |
| Frați și surori | Franz Ludwig von Holnstein[*] Maria Antonia de Bavaria Maria Josepha de Bavaria Maria Anna von Bayern[*] Theresia Benedicte von Bayern[*] |
| Căsătorit cu | Maria Ana Sofia de Saxonia |
| Ocupație | compozitor |
| Locul desfășurării activității | München (–)[1] |
| Limbi vorbite | limba germană[2] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | Casa de Wittelsbach |
| Elector de Bavaria | |
| Domnie | 1745–1777 |
| Predecesor | Carol Albert |
| Succesor | Carol Teodor |
Modifică date / text  | |
Maximilian al III-lea Iosif (28 martie 1727 – 30 decembrie 1777) a fost prinț-elector al Sfântului Imperiu Roman și Duce de Bavaria din 1745 până în 1777.
BiografieModificare
Născut la München, Maximilian a fost fiul cel mare al împăratului Carol al VII-lea și a soției acestuia, Maria Amalia a Austriei, fiica împăratului Iosif I.
După decesul tatălui său în ianuarie 1745, el a moștenit la vârsta de 18 ani o țară care era pe cale să fie invadată de armatele asutriece. Maximilian Joseph a oscilat între partida pace condusă de mama sa Maria Amalia de Austria și de comandantul de armată Friedrich Heinrich von Seckendorff, și partida război condusă de ministrul de externe Ignaz conte de Törring. După înfrângerea decisivă din Bătălia de la Pfaffenhofen din 15 aprilie, Maximilian Joseph a abandonat pretențiile imperiale ale tatălui său și a făcut pace cu împărăteasa Maria Tereza a Austriei prin Tratatul de la Füssen, prin care a fost de acord să-l susțină pe soțul împărătesei, Marele Duce Francis Stephen de Toscana, în alegerile electorale imperiale. În timpul Războiului de Șapte Ani, forțele bavareze au luptat de partea habsburgilor.
Sora lui Maximilian Joseph, Maria Josepha de Bavaria, s-a căsătorit în 1765 cu fiul Mariei Tereza, împăratul Iosif al II-lea. O slăbire pe termen lung a Prusiei nu era în interesul Bavariei. Maximilian Joseph a încercat, pe cât posibil, de a ține Bavaria departe de războaie. În afară de trupele raionale, a prezentat doar o forță mică de 4000 de oameni. Electorul și-a luat trupele auxiliare înapoi în 1758/1759. Împreună cu Electorul de Wittelsbach Carol Theodore a impus neutralitatea imperiului în timpul conflictului.
Maximilian Joseph a fost un conducător luminat progresiv care a făcut mult pentru a îmbunătăți dezvoltarea țării sale. El a încurajat agricultura, industria și exploatarea mineralelor țării și a abolit cenzura iezuită a presei. În 1747 a fost înființată fabrica de porțelan din Nymphenburg în timp ce Codex Maximilianeus bavaricus civilis a fost scris în 1756. Prima instituție academică din München, Academia de Științe bavareză, a fost fondată în 1759 de către Maximilian al III-lea.
În timpul foametei severe din 1770 Maximilian vândut bijuteriile coroanei pentru a plăti livrările de porumb. În acest an, el a emis, de asemenea, edict împotriva emfazei extravagante a Bisericii, care a contribuit la sfârșitul erei rococo bavarez. De asemenea, el a interzis impozitul Oberammergau. În 1771 el a reglementat frecventarea școlii generale.
În decembrie 1777 Maximilian Joseph a mers cu trăsura prin München; pe drum, când trecea pe lângă un ceas turn, mecanismul s-a rupt iar ceasul a lovit de 77 de ori. Max Joseph a comentat că acest lucru era un semn și că anii săi s-au terminat. În câteva zile, el a fost lovit de o boală ciudată. Nici unul din cei 15 de medici nu au putut-o diagnostica, dar de Crăciun a devenit clar că aceasta era o tulpina deosebit de virulenta de variolă.[3]
A murit la vârsta de 50 de ani, fără să lase un moștenitor. Maximilian III Joseph este îngropat în cripta Theatinerkirche în München.
Arbore genealogicModificare
NoteModificare
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ Paul Bernard. Joseph II and Bavaria: Two Eighteenth Century Attempts at German Unification. Hague: Martin Nijoff, 1965, p. 40.