Maximiliana Maria de Bavaria

Maximiliana Maria de Bavaria
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
München, Ducatul de Bavaria Modificați la Wikidata
Decedată (61 de ani) Modificați la Wikidata
München, Ducatul de Bavaria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCatedrala din München Modificați la Wikidata
PărințiAlbert al V-lea
Anna de Austria Modificați la Wikidata
Frați și suroriMaria Anna de Bavaria
Ferdinand de Bavaria[*]
Wilhelm al V-lea de Bavaria
Ernest de Bavaria[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa de Wittelsbach

Maximiliana Maria de Bavaria (n. , München, Ducatul de Bavaria – d. , München, Ducatul de Bavaria), aparținând Casei de Wittelsbach, a fost o prințesă a Bavariei.[1]

Biografie

modificare

Maximiliana Maria a fost fiica cea mai mică a ducelui Albert al V-lea de Bavaria (1528–1579) și a soției sale, arhiducesa Anna de Austria (1528–1590), fiica împăratului Ferdinand I. Educația prințesei s-a concentrat în domeniul muzical. Printre profesorii ei a fost și organistul Hans Schachinger cel Tânăr. Maximiliana Maria a avut o relație deosebit de strânsă cu familia compozitorului curții Orlando di Lasso.[2]

 
Prințesa Maximiliana Maria (autor anonim, dată necunoscută)

Maximiliana Maria a rămas necăsătorită și a locuit la München la curtea fratelui ei, Wilhelm al V-lea, care i-a asigurat o rentă anuală de 6000 de guldeni. De-a lungul vieții, ea a avut legături foarte strânse cu sora ei Maria Anna, soția arhiducelui Carol al II-lea. Cele două surori au inițiat căsătoria nepoatei lor, Maria Anna, fiica fratelui lor Wilhelm al V-lea, cu viitorul împărat romano-german Ferdinand al II-lea. Wilhelm al V-lea a împiedicat inițial planurile Mariei Maximiliana de a-și muta reședința la Graz, la sora ei, Maria Anna, îndeplinindu-i totuși dorința în 1595. De asemenea, el i-a oferit o susținere financiară de care nicio prințesă bavareză nu se mai bucurase până atunci. Maximiliana Maria a locuit la curtea surorii sale trei ani, timp în care a dezvoltat o relație deosebit de caldă cu nepotul ei, Ferdinand. Maximiliana Maria s-a întors la München în 1598. Se spune că fratele ei a constatat că era dificil să trăiască permanent alături de Maximiliana Maria datorită caracterului ei.

Maximiliana Maria l-a angajat la curta pe pictorul și gravorul Johann Weiner.[3] Pentru Wilhelm di Lasso, fiul lui Orlando di Lasso, a dedicat un epitaf în Biserica Sf. Petru.[4]

Maximiliana Maria a murit pe 11 iulie 1614 la München unde a fost și înmormântată în Catedrala Frauenkirche.[5]

  1. ^ Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854, p. 123.
  2. ^ Linda Maria Koldau: Frauen-Musik-Kultur: ein Handbuch zum deutschen Sprachgebiet der Frühen Neuzeit, Böhlau, 2005, p. 70
  3. ^ Georg Kaspar Nagler: Neues allgemeines Künstler-Lexicon: oder Nachrichten von dem Leben und den Werken der Maler, Bildhauer, Baumeister, Kupferstecher etc, vol. 21, E. A. Fleischmann, 1851, p. 32
  4. ^ Hubert Glaser: Beiträge zur bayerischen Geschichte und Kunst, 1573-1657, Editura Hirmer, 1980, p. 86
  5. ^ Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854, p. 123.

Bibliografie

modificare
  • Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854.
  • Friedrich Emanuel von Hurter: Bild einer christlichen Fürstin Maria Erzherzogin zu Österreich, Herzogin von Bayern, Hurter, 1860, pp. 37-40.
  • Dieter Albrecht: Maximilian I. von Bayern 1573-1651, Editura științifică Oldenbourg, 1998, pp. 143 și 153.