Medalia Apărătorilor Independenței
Medalia Apărătorilor Independenței este o medalie comemorativă instituită de regele Carol I prin Înaltul Decret nr. 1422 din 5 iunie 1878 pentru a comemora participarea la Războiul de Independență a României.[1][2]
| Medalia Apărătorilor Independenței | |
 Aversul și reversul Medaliei Apărătorilor Independenței | |
Decernată de  România
| |
| Tip | Medalie civilă și militară |
|---|---|
| Baretă | 
|
| Decernată pentru | Participarea la Războiul de Independență |
| Campanie | Războiul de Independență |
| Statut | Ieșită din uz |
| Statistici | |
| Creată la | 5 iunie 1878 |
| Clasificare | |
| Decorația superioară | Crucea Trecerea Dunării |
| Decorația inferioară | Medalia Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878 |
Medalia a fost conferită tuturor militarilor mobilizați, indiferent de grad și indiferent dacă luaseră parte direct la lupte sau rămaseseră în garnizoană la nord de Dunăre, asigurând serviciile de pază, dar și civililor care au asigurat diferite servicii pentru armată (furnituri, transport) și medicilor civili care au îngrijit răniții și bolnavii pe câmpul de luptă sau în spitalele militare din spatele frontului.[1][3]
Ulterior, medalia a fost conferită, prin Decretul Regal din 27 septembrie 1878, la aproximativ 5.000 de membri ai milițiilor orășenești care luptaseră alături de armată.[4]
Descriere
modificareMedalia Apărătorilor Independenței, operă a gravorului E. Palot, este confecționată din bronz și are o formă rotundă cu diametrul de 30 mm și grosimea de 2 mm. Panglica medaliei este confecționată din moar de culoare albastră, cu câte trei dungi late de câte 2 mm la fiecare din capete, de culoare roșie, galbenă și iarăși roșie.[1]
Panglica este atașată cu ajutorul unui inel din bronz cu grosimea de 2 mm și diametrul de 12 mm.
Aversul medaliei
modificarePe aversul medaliei este reprezentată simbolic România sub forma unei femei sprijinindu-se cu mâna stângă de o sabie și care ține cu mâna dreaptă ridicată o cunună de lauri. Femeia pășește peste tunuri, drapele, puști și iatagane aruncate la picioarele sale. În spatele și în dreapta ei este reprezentată acvila română, iar în stânga ei, în picioare, se găsește un înger înaripat ținând cu ambele mâini un drapel încununat, desfășurat spre partea stângă a medaliei. În spatele acestui grup de personaje se observă în depărtare luciul Dunării. Semnătura gravorului, în arc de cerc, este vizibilă pe marginea aversului.[1]
Reversul medaliei
modificare
Pe reversul medaliei este reprezentată monograma regelui Carol I, sub ea aflându-se inscripția:
INDEPENDENTEI
IN
RESBELUL
1877-1878
Monograma și legenda sunt încadrate de o ramură de frunze de stejar (în dreapta) și de una din frunze de laur (în stânga), încrucișate în partea inferioară și unite printr-o fundă.[1]
Miniatura
modificareMedalia Apărătorilor Independenței fiind o medalie de război, portul ei era strict reglementat fiind permis doar la manifestările cu caracter oficial. Ulterior, prin Înaltul Decret nr. 414 din 4 februarie 1910, s-a adăugat posibilitatea ca la manifestări fără caracter oficial civilii să poată purta o miniatură a medaliei la butoniera stângă.[1]
Referințe și note
modificare- ^ a b c d e f „Medalia Apărătorilor Independenței” în Ordine, cruci și medalii române. Istoric, legi și regumamente. Vintilă Ivănceanu, Petre P. Sterescu, Petre Ionescu, C. Tâmpeanu, Imprimeria statului, București, 1927, pp. 111-114.
- ^ Eugen Calianu, Decorațiile românești de la Cuza-Vodă la Regele Mihai I, Editura Eminescu, București, 2006, ISBN: 9789732210208, p. 23.
- ^ Pagina Istoricul decorațiilor, Cancelaria Ordinelor. Pagină accesată 26 ianuarie 2013.
- ^ Maria Totu, Garda civică din România, 1848-1884, Editura Militară, București, 1976, p. 263.
Legături externe
modificare- Pagina Câteva medalii românești pe situl Epaminonda's blog. Pagină accesată la 26 ianuarie 2013.
- Pagina Medalia comemorativă a “Apărătorilor Independenței” pe situl Medalii, Decorații și Ordine Românești. Pagină accesată la 26 ianuarie 2013.