Mediul temperat excesiv

Mediul Tempera-excesiv Mediul geografic reprezintă un macrosistem alcătuit din mai multe componente(relief, apa,aer,sol, viețuitoare,inclusive omul cu activitățile sale) între care s-au format relații multiple de natură spațială, temporală,cauzalaă evolutivă, care se oferă observației prin peisaje. Mediul temperat-excesiv sau mediul deșerturilor temperate este un mediu geografic al extremelor. Se afla în interiorul continentelor, între 42-46 latitudine, mai exact în China de Vest, deșerturile din Asia Centrală( deșerul Karakum, Kazal Kum, Taklamakan),Mongolia și Marele Bazin din SUA. Deșerturile temperate se găsesc în regiunile intramontane din Vestul Statelor Unite, între coasta Pacificului și Munții Stâncoși.

  Clima  este una temperat excesivă cu caracteristicile unui semideșert,  cu un sezon lung de secetă și cu unul foarte scurt de  precipitații care sunt în general solide datorită vânturilor polare care bat dinspre polul nord. Are doua anotimpuri care se intercaleaza adeseori  astfel încat uneori în mieziul verii se poate intampla sa fie temperaturi sub cinci grade și invers,  iarna  să  fie temperaturi ridicate.Temperatura maximă  înregistrată  vara este de 62C și cea minima înregistrată  iarna este de -40C.  Există  o amplitudine mare de 20C , dar care poate uneori depașii 32C. Această  diferență între temperatura de la zi la noapte se explică prin lipsa apei. Vânturile dominante sunt  vânturile polare, aducătoare de precipitații în general solide, și musonul care, bate o jumatate de an  și este aducător de secetă.

Solurile sunt preponderent nefertile, fac parte din categoria sieroziomurilor, sunt lipsite de humus datorită vegetației rare si au o culoare cenușie sau roșcată, în funcție de tipul compușilor fierului care le colorează. Aceste soluri conțin mari cantitați de carbonat de calciu și alte săruri .Lipsa precipitaților și evaporarea, scot la suprafață aceste elemente chimice care fac solul și mai nefertil.Totuși pe alocuri, în zonele mai bine populate sau in regiunile depresionare (văi,cursul unor ape), se găsesc și soluri de tipul celor Terra Rosa, care permit dezvoltarea unor culturi de plante specific și rezistente la secetă. Vegetația este în general săraca datorită condițiilor climatice existente și este adaptată acestor condiții astfel că majoritatea vegetației este de tip ierbos în care domină gramineele la care se adaugă leguminoasele din culturile de subzistență din zonă. Perioada vegetativă dureaza 1-2 luni pe an( din martie până în mai), când se dezvoltă un număr redus de plante precum: rogozul, ierburi țepoase, saxaulul alb(saxaulul este un arbust înalt care crește de la unu la nouă metri Trunchiul alb-gri este de obicei de 4-10 cm grosime, dar poate ajunge până la 50 cm în diametru la bază) diferite specii de cactusi, pelinul(planta nu este una pretențioasă și crește pe terenurile necultivate, fiind ușor de recunoscut. Are miros înțepător, florile galben pal și frunzele verzi pe față și argintii pe dos), arbuști( artemisia tridentata este un arbust grosier, cu multe ramificații, de culoare galben deschis, cu flori galbene și frunze gri-argintiu, care are în general o înălțime de 0,5-3 m), Gilia aggregata, Delphinium nuttallianum, Opuntia erinacea, Mammillaria microcarpa, Calochortus nuttallii etc.

  În peisaj se impun câmpurile de nisip cu dune ce au dimensiuni foarte mari, culmile deluroase  sau montane cu versanți dezgoliți sau ierburi și numeroase văi seci.  Această asociație vegetală poartă denumiri multiple: stepa( Europa și Asia), prerie ( America de Nord), pampas  (America de Sud), veld (sudul Africii), tussoch(Noua Zeelanda). Există însă  anumite diferențe între acestea. De exemplu, în prerii domină ierburile  înalte iar în pampas, tufișurile.
  Fauna este reprezantată de animale care au capacitatea de rezistență în condiți vitrege si la condițiile de temperaturi existente. Fauna este dominant format  din rozatoare, erbivore, carnivore. Cele reprezentative sunt: antilopa siga, calul sălbatic, măgar sălbatic, cămila cu două cocoașe, popândai, viermi dintre care se deosebește Viermele Mongol. Ciudata creatură trăiește sub nisipurile Deșertului Gobi din Mongolia. Are culoarea roșiatică și iese la suprafață foarte rar. Însă, atunci când o face, este extrem de periculos. Acesta fiinta , are capacitatea de a scuipa o saliva galbenă, foarte acida, asupra victimelor sale. Orice animal sau om atins de jetul periculos, moare .

Timp de indelungate generații, păstorii din Mongolia îl denumesc Allghoi Khorkhoi, în traducere directa “Viemele intestin”, pentru că forma sa amintește de intestinele unei vaci. Cei care afirmă ca l-au zărit, îl descriu ca fiind de culoare roșiatica și avand o lungime intre 60-150 centimetri. Cercetătorii au descoperit alte doua animale, necunoscute pana atunci: o sopîrlă asemanatoare unui dragon, și un șarpe cu coarne, lung de circa 2 metri. Pe baza acestor doua noi descoperiri, echipa de cercetăori este de părere că Viermele Mongol poate fi de fapt o alta specie de sopârla sau șarpe înca neidentificat.

   Cat privește economia așezărilor omenești  din acest tip de mediu , ea este slab dezvoltată,  insă  sunt regiuni care aduc un venit frumos acestor regiuni lipsite de privilegii.  De exemplu,regiunea sudică a deșertului Gobi, de pe teritoriul Mongoliei, era unul dintre ultimele locuri sălbatice din lume, un loc rece, cu platouri întinse, stăpânite de cirezi. Astăzi, însă, zona cunoaște un boom al industriei extractive, iar marile corporații vin aici să extragă cărbuni, cupru și aur, pe care le trimit în țara vecină, China.
Exista insa ceva dramatic in această regiune, în care miile de camioane, praful și minele reprezintă un pericol major pentru ecosistem. Aici, se află cea mai mare mină din lume: Oyu Tolgoi, care adăpostește 6 miliarde de tone de zăcăminte tot la Oyu Tolgoi se află al treilea cel mai mare zăcământ de cupru din lume, 30 de milioane de tone, suficient cât să transforme toată economia Mongoliei însa toate acestea sunt exploatate irațional și distrug mare parte din ecosistem. Oyu Tolgoi va determina o creștere a economiei Mongoliei de 20% pe an, timp de 20 de ani. Dar, în același timp, mina folosește 900 de litri de apă pe secundă. Iar traficul din zonă, care deja este de un camion pe minut, va crește semnificativ.

În urmă cu un deceniu, orașul Ordos, din Mongolia Interioară, o regiune autonomă la nord de China, a devenit cel mai mare „oraș-fantomă”, după ce minele au fost închise din cauza prețului scăzut al cărbunelui. Beneficiind de forță de muncă ieftină și de un preț scăzut al electricității, Ordos a devenit un centru de creație, producând inclusiv Bitcoin, moneda digitală a cărei valoare de piață a ajuns la 70 de miliarde de dolari. În 2012, înainte ca prețul cărbunelui să scadă, Ordos reprezenta o cincime din producția de cărbune a țării. După ce mai multe mine de cărbune s-au închis, din cauza scăderii prețurilor, zona a rămas ieftină și bogată în energie generată de cărbune, ceea ce explică prezența operațiunilor Bitcoin. Electricitatea din Ordos provine, în mare parte, de la minele de cărbune din apropiere. Cât privește turismul, acesta a crescut în ultimii ani datorită unei ciudațenii a Turkmenistanului în anul 1970 geologii sovietici au forat în sol pentru a exploata zăcămintele de gaz, în schimb în mod accidental s-a perforat într-o cavitate subterană care sub greutatea sondei a cedat lăsând în urmă o groapă imensă. Pentru a evita o eventuală explozie sau o poluare de mari dimensiuni a aerului s-a hotărât incendierea gazelor care erau emanate din puț crezând că acestea vor arde în jur de câteva săptămâni dar acestea ard din 1970 fără întrerupere până azi. Localnicii turkmeni au numit această cavernă Poarta Iadului.În aprilie 2012, s-a ordonat ca acest crater să fie acoperit, însă aceasta nu s-a întâmplat încă. Astfel că această torța arde de 47 de ani fără ânrerupere și adună de la an la an tot mai mulți turiști, ridicând considerabil economiaTurkmenistanului. Cu taoate acestea impactul antropic asupra ecosistemului este destul de dramatic mai ales în zona minelor, investitorii străini spun că nu reprezintă un pericol pentru ecosistem. Localnicii nu sunt, însă, de acord și spun că, deși mineritul în zonă este abia la început, deja se văd efectele. Astfel, mongolii se așteaptă la ce e mai rău.În zonă deja este un deficit de apă, iar praful te face să tușești. Chiar și animalele tușesc. Uneori, nici nu se mai pot deosebi animalele între ele, la cât praf este.. Nomazii mongoli se tem că vor fi alungați din zonă, odată ce minele se vor extinde. Animalele mănâncă iarbă cu praf, iar oamenii vor mânca animalele contaminate. În același timp în atmosferă sunt eliminate gaze toxice iar solul nisipos se distruge datorită camioanelor transportatoare de resurse. Un alt pericol pentru ecosistem îl reprezintă suprapășunatul zonelor cu puțina vegetașie . Din lipsa vegetației în marea majoritate a zonelor care fac parte din acest mediu, ecosistemul are mult de suferit.Neaflandu-se suficientă vegetație, animalele care sunt crescute de localnici suprapășuneaza zonele cu puțina vegetatie existent astfel incât terenurile se degradeaza, fertilitatea solului scade, gradul de aciditate, și așa destul de ridicat, crește și mai mult. De asemenea culturile de subzistența , altereaza solul puțin fertildiminuăndu-I cantitatea de humus.

Vezi și

[[Categorie:]]