Meinhard I, Conte de Gorizia
| Meinhard I | |
| Conte de Gorizia | |
 Stema Casei de Gorizia (Codex Ingeram, 1459) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1070  |
| Decedat | 1142 (72 de ani) |
| Părinți | Henric I[*] Diemuta[*][1] |
| Frați și surori | Engelbert I, Conte de Gorizia |
| Copii | Engelbert al II-lea Henric al II-lea |
| Ocupație | aristocrat |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Conte Palatin |
| Familie nobiliară | Casa de Gorizia |
Modifică date / text  | |
Meinhard I (n.c. 1102 – d. 1142) aparținând Casei de Gorizia, a fost advocatus (în germană Vogt) în Aquileia[2] și conte de Gorizia (menționat cu acest titlu abia în anul morții sale).
Origine
modificarePotrivit istoricilor Heinz Dopsch și Therese Meyer, tatăl lui Meinhard a fost contele Meginhard (al III-lea) din Lurngau lângă Lienz.
Alte surse îl indică pe Henric I, advocatus în Aquileia, ca tată al lui Meinhard I, mama sa fiind Diemuta.[3]
Un document al Patriarhiei Aquileia din anii 1120/1121 dovedește că Engelbert I, contele palatin (de Bavaria, d. 13/15 decembrie 1122/1123) era fratele lui Meinhard I.[4] Datorită diferenței mari de vârstă (15-20 de ani) se presupune că cei doi au mame diferite.
Biografie
modificareMeinhard este menționat pentru prima dată în 1120/1121 într-un document al Patriarhiei de Aquileia (vezi nota 2), al cărei advocatus era. Deoarece în jurul anului 1120 apare ca exercitându-și funcția independent, trebuie ca el să fi fost în vârsta de cel puțin 14 ani, deci ar fi fost născut nu mai târziu de 1106. Documentul citat de istoricul Hermann Wiesflecker datat în iunie 1117 este foarte probabil un fals.[5] Frații Meinhard I și Engelbert I sunt, de asemenea, menționați într-o donație nedatată a patriarhului Ulrich de Aquileia către o biserică Sf. Ioan, donație făcută probabil în jurul anului 1120.[6] Din 1139 datează mai multe plângeri ale satelor patriarhiei datorate vameșilor nedrepți și nemiloși ai lui Meinhard.[7] În ianuarie 1142 Meinhard apare ca martor al regelui Conrad al III-lea în Regensburg.[8] Înainte de a muri în 1142 „Meginhardus comes de Gorza” a donat trei podgorii mănăstirii Sf. Petru din Salzburg.[9] Aceasta este ultima menționare a lui Meinhard care conform necrologului din Aquileia și din Millstadt a murit pe 14 septembrie.
Căsătorie și descendenți
modificareSoția lui Meinhard a fost Elissa, o fiică a contelui Botho de Schwarzenburg (Bavaria) și a soției sale Petrissa. Elissa este menționată cu titlul de contesă de Gorizia într-o copie existentă a unui document emis de episcopul Reginmar de Passau în jurul anului 1130.[10] Ea s-a născut cel târziu în 1103/1104 și a fost menționată ultima dată în jurul anului 1155/1157. Atribuirea originii ei acestui conte de Schwarzenburg nu este sigur corectă, întrucât nu există o altă sursă privitoare la părinții și la frații ei care au fost menționați documente parțial falsificate. Elissa a fost singura menționată ulterior.
Din căsătoria lui Meinhard cu Elissa au rezultat doi fii:
- Engelbert al II-lea conte de Gorizia, advocatus în Millstatt (menționat pentru prima dată în 1132 cu titlul de Conte de Eberstein, d. 13/16 ianuarie c. 1189);
- Henric I, conte de Gorizia (menționat pentru prima dată 1139, d. 10/11 octombrie 1148/1149).
De asemenea, unii istorici au atribuit cuplului două fiice a căror origine nu a fost stabilită cu precizie:
- Beatrix, călugăriță în mănăstirea Sf. Maria din Aquileia, menționată în perioada 1146 – 9 august 1161;
- o fiică al cărei nume nu este cunoscut (n. cel târziu în 1127/1128, menționată în jurul anului 1155/1157), căsătorită cu Otto al II-lea de Lengenbach/Rehberg (n. 1120 – d. 16 mai în sau după 1161).
Note
modificare- ^ Genealogics
- ^ Pietro Kandler: Codice Diplomatico Istriano, vol. I, Trieste 1862–1865 (reeditată Trieste 1986), nr. 128, p. 255, Aquileia 1125, numit Meinardus advocatus (Vogt).
- ^ „Meinhard I, conte de Gorizia”. www.genealogics.org. Accesat în .
- ^ Cesare Scalon: Diplomi patriarcali. I documenti dei patrarchi aquileiesi anteriori alla meta del XIII secuio nell`Archivio capitolare di Udine, Caiete și fișe de la Institutul de Istorie al Universității din Udine, Udine 1983, nr. 4, pp. 27-28, ca. 1120/1121, „... a Mengynardo de Gurica pro beneficio fratres sui Engelini...”
- ^ Hermann Wiesflecker: Die Regesten der Grafen von Görz und Tirol, Pfalzgrafen in Kärnten, vol. 1, Innsbruck 1949, nr. 176, p. 49, Friesach, 9 iunie 1117.
- ^ Hermann Wiesflecker: Die Regesten der Grafen von Görz und Tirol, Pfalzgrafen in Kärnten, vol. 1, Innsbruck 1949, nr. 177, p. 49, c. 1120 (originalul documentului este dispărut).
- ^ Hermann Wiesflecker: Die Regesten der Grafen von Görz und Tirol, Pfalzgrafen in Kärnten, vol. 1, Innsbruck 1949, nr. 204, p. 57, Cividale 1139.
- ^ Hermann Wiesflecker: Die Regesten der Grafen von Görz und Tirol, Pfalzgrafen in Kärnten, vol. 1, Innsbruck 1949, nr. 208, p. 58, Regensburg, ianuarie 1142.
- ^ Arhiva mănăstirii St. Peter, manuscris A1, Traditionscodex M, nr. 321, p. 100, nedatatat (comentariu despre datarea documentului în Philipp Jedelhauser, pp. 325-326).
- ^ Roman Zehetmayer și alții: Niederösterreichisches Urkundenbuch, vol. 1, pp. 578–584 și pp. 590–592, (1129/1130 după 7 august ).
Bibliografie
modificare- Heinz Dopsch, Therese Meyer: Von Bayern nach Friaul. Zur Herkunft der Grafen von Görz und ihren Anfängen in Kärnten und Friaul, Krain und Istrien, în: Zeitschrift für bayerische Landesgeschichte, vol. 65, München 2002, pp. 293–370; arborii genealogici p. 307, pp. 309–315.
- Reinhard Härtel: Görz und die Görzer im Hochmittelalter, în: MIÖG, vol. 110, broșura 1–2, pp. 6–47.
- Philipp Jedelhauser: Die Abstammung von Bischof Bruno von Brixen, Graf von Kirchberg (Iller) mit Exkurs zu Gräfin Mathilde von Andechs, Ehefrau von Graf Engelbert III. von Görz sowie Stammtafel der Grafen von Görz, în: Adler, Zeitschrift für Genealogie und Heraldik, vol. 28, aprilie/septembrie 2016, broșura 6–7, pp. 277–341 (pentru toate datele de naștere, menționarile și datele deceselor vezi p. 322 și comentariile referitoare la persoane numitele).