Meliorativ
Meliorativ este un termen care este format după modelul cuvântului peiorativ[1]. Termenul meiorativ califică orice vocabular care dă o conotație valorizantă, laudativă, favorizantă[2] a realității pe care o desemnează și scoate în evidență astfel judecata de valoare a celui care o folosește. Un termen meliorativ traduce voința de apreciere a subiectului desemnat. Un cuvânt meliorativ (sau o expresie meliorativă) prezintă într-o lumină favorabilă un obiect, o persoană, o situație etc.[1]
Etimologie
modificareTermenul românesc meliorativ este împrumutat din limba franceză: mélioratif[2], care provine, la rândul său, din limba latină: meliorare, iar acesta provine din mĕlior[3], comparativ al lui bŏnus, bŏna, bŏnum, „bun, bună”.[3]
Meliorative
modificare- Termenii cu denotație pozitivă (exemple: frumos, drept, eminent, geniu);
- Termenii cu conotație pozitivă (exemplu: culoarea roșie poate să conoteze pasiunea, într-un context de dragoste);
- Orice expresie laudativă (exemple: a vorbi despre o „adevărată minune”, pentru a califica un obiect sau o persoană. „La vremea sa (1890), podul lui Anghel Saligny de la Cernavodă a fost o minune a tehnicii”).
Antonimie
modificare- Cuvântul meliorativ este antonimul cuvântului peiorativ.
Note
modificareBibliografie
modificare- G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
- Rodica Ocheșanu, Liliana Macarie, Sorin Stati, N. Ștefănescu, Dicționar latin-romîn, Editura Științifică, București, 1962.
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007.
- Paul Robert, Le Petit Robert 1 par..., Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, rédaction dirigée par A. Rey et J. Rey-Debove, Dictionnaires Le Robert, Paris, 1992.