Mihai Pocorschi

muzician român
Mihai Pocorschi
Date personale
Nume la naștereMihai Pocorschi
Născut (69 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuDoina Matei[*] ()[2] Modificați la Wikidata
Număr de copii2[2] Modificați la Wikidata
CopiiMihai Pocorschi[*][2]
Vladimir Pocorschi[*][2] Modificați la Wikidata
Cetățenieromana
Ocupațiecântăreț, compozitor, producător
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalpop, rock
Instrument(e)chitară, pian
Ani de activitate1978-prezent
Case de discuriRoton Music, Electrecord, Nova Music, Tvr Media, Cat Music, Pm Production
Interpretare cuHolograf, VH2, Mihai Pocorschi & Formula 5

Mihai Pocorschi (n. 10 septembrie 1955) este un cântăreț, compozitor și producător de origine română, cunoscut ca fiind fondatorul proiectelor Holograf, Mihai Pocorschi & Formula 5 și VH2, pentru care a și compus muzica și versurile.

Biografie

modificare

Primul contact cu muzica a fost la 11 ani. 

Este fondatorul formației românești de pop rock Holograf și compozitorul muzicii și versurilor pentru primele două albume ale trupei (Holograf 1 și Holograf 2). Este și fondatorul formației „Mihai Pocorschi & Formula 5”, trupă care a fost aleasă să interpreteze Imnul echipei de fotbal a României pentru Cupa Mondială din 1990 (transmisă, de asemenea și în Italia). A mai fondat formația VH2 și a compus muzica și versurile a trei albume de studio ale trupei („Greatest Hits”, „Dacă N-ai Iubi” și „2 de la VH2”) și a unui album live („Live în garajul Europa FM”). Multe dintre piesele trupei au fost șlagăre la radio: „Trecea Vremea”, „Mai Stai”, „Fiecare Zi Fără Tine”, „Numai Iubirea”, „Dacă N-ai Iubi”, „Balada Controlorului”, „Păsări de Fum” și altele. Trupa este încă activă, lansând piese de radio și susținând concerte în România. Ultima piesă lansată este „Nu mă uită”[3].

Între 2008-2012 a făcut parte de trei ori din juriul selecției naționale Eurovision, iar în 2015, Mihai a fost membrul juriului internațional de la Eurovision[4]. De asemenea, artistul a fost producătorul muzical al Eurovision România în 2015, 2016 și 2017 și este compozitorul genericului Eurovision România, folosit de Televiziunea Română începând din 2015.

Alături de colegii săi din trupa VH2, Mihai a deschis concertele unor artiști internaționali precum: Elton John în Piață Constituției în 2010[5], Roxette la Zone Arena în 2011[6] și Status Quo la Sala Palatului în 2012[7].

Mihai Pocorschi a compus și pentru artiști ca Doina Matei, Dida Drăgan, Narcisa Suciu, Luminița Anghel și alții. Multe dintre piese au fost șlagăre la radio.

Artistul compune și muzică de film pentru diferite coloane sonore, precum: „KM 36”, „Meda sau partea nu prea fericită a lucrurilor” și „Dragoste Pierdută”. În 2018, a fost nominalizat la Premiile UCIN[8].

Este director de creație și producător pentru peste două sute de spoturi publicitare pentru radio și televiziune.

Discografie

modificare
  • HolografHolograf 1 (LP, 1983)
  • Holograf – Holograf 2 (LP, 1987)
  • Mihai Pocorschi – Mihai Pocorschi (LP, 1988)
  • Mihai Pocorschi – Made in România (LP, 1992)
  • Mihai Pocorschi – Cântec pentru tricolori (LP, 2000)
  • VH2Greatest Hits (LP, 2002)
  • VH2 – Dacă n-ai iubi (LP, 2004)
  • VH2 – 2 (LP, 2011)
  • VH2 – Live în garaj (LP, 2014)

Note de subsol

modificare

Bibliografie

modificare
  • Simon, Ana Maria (). „Interviu Mihai Pocorschi - OK Magazine”. Ok Magazine. Accesat în . 
  • Andrei Partoș. „Interviu Mihai Pocorschi la Radio Romania Actualitati”. Accesat în . 
  • Olaru, Carmen. Holograf: Să nu-mi iei niciodată dragostea..., Editura Nemira, București, 2002. ISBN 973-569-540-5
  • Caraman Fotea, Daniela și Nicolau, Cristian. Dicționar rock, pop, folk... remix (ediția a II-a), Editura Humanitas Educațional, București, 2003. ISBN 973-50-0355-4 (p. 265-267)
  • Ionescu, Doru. Club A - 42 de ani. Muzica tinereții tale (ediția I), Editura Casa de pariuri literare, București, 2011. ISBN 978-606-8342-02-3 (p. 325-334)
  • Stratone, Nelu. Rock sub seceră și ciocan, Editura Hyperliteratura / Ariergarda, Timișoara, 2016. ISBN 978-606-93821-9-6 (p. 392-394)
  • Stratone, Nelu. Rock în timpuri noi, Editura Hyperliteratura, Timișoara, 2018. ISBN 978-606-94440-9-2 (p. 219-221)

Legături externe

modificare