Wikipedia

Mihai Todosia

economist și profesor universitar român
Mihai Todosia
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Timișești, Neamț, România Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieeconomist
profesor de economie[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Steaua Republicii Populare Române[*]​ ()
Ordinul Tudor Vladimirescu[*]​ ()
Ordinul „23 August” ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihai Todosia (n. , Timișești, Neamț, România – d. , Iași, România) a fost un economist și profesor universitar român, care a îndeplinit funcția de rector al Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1972–1981).[1][2]

Biografie modificare

 
Mormântul prof.dr. Mihai Todosia în cimitirul Mănăstirii Podgoria Copou.

S-a născut la 20 noiembrie 1927 în satul Timișești.[3] A fost fiul unui țăran sărac din Timișești și a crescut ca și copil de trupă.[4] A studiat pe rând la școala primară din comuna Timișești, gimnaziul din Buhuși și Liceul Comercial din Iași, absolvind studiile secundare în 1947.[2] A urmat apoi cursurile Institutului de Științe Economice și Planificare din Iași, pe care le-a absolvit în 1951 cu diplomă de merit.[2]

După absolvirea studiilor superioare, a fost cooptat în învățământul universitar ieșean.[2] A fost, pe rând, asistent (1951–1952) și lector (1952–1962) la Catedra de Economie Politică din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași, iar, după înființarea în 1962 a Facultății de Științe Economice din Iași, ca unitate componentă a Universității „Al. I. Cuza”, conferențiar (1962–1969) și profesor universitar (1969–1990) la Catedra de Economie Politică a acestei facultăți.[2] A obținut titlul științific de doctor în economie în anul 1968, cu teza de doctorat Teorii burgheze din perioada interbelică cu privire la industrializarea României, și a devenit la rândul său conducător de doctorat în anul 1972,[2] fiind, multă vreme, singurul conducător de doctorat din domeniul economic al Universității din Iași și îndrumând astfel câteva zeci de doctoranzi.[5]

A predat cursurile de Economie politică, Doctrine economice și Economie mondială[3] și a contribuit la formarea Catedrei de Economie Politică a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, pe care a condus-o în perioadele 1955–1972 și 1982–1990, și la crearea școlii ieșene de economie politică.[2] În paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o bogată activitate de cercetare științifică, publicând peste 70 de studii și articole consacrate gândirii economice românești, doctrinelor economice contemporane și relațiilor economice internaționale.[3] A fost interesat de teoriile economice cu privire la industrializare și a formulat o serie de opinii cu privire la dezvoltarea complexului economic național din perioada interbelică și la contribuția lui Mihail Manoilescu în domeniul teoriei protecționismului și a schimbului internațional, pe care le-a inclus în studiul introductiv la lucrarea Forțele naționale productive și comerțul exterior : teoria protecționismului și a schimbului internațional (Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986) a lui Manoilescu.[2]

Profesorul Todosia a îndeplinit, de asemenea, în două mandate funcția de rector al Universității „Al. I. Cuza” Iași (1972–1976 și 1976–1981),[3][2] remarcându-se ca un „bun orator” și devenind cunoscut și apreciat prin „îndrăzneala de a ataca subiecte spinoase cu conotații politice, de care alții fugeau mâncând pământul”.[6] A devenit cu acest prilej un membru marcant al organizației județene a Partidului Comunist Român,[7][8] conduse într-o vreme de Ion Iliescu,[9] și a fost delegat al acestei organizații la Congresul al XII-lea al Partidului Comunist Român (19–23 noiembrie 1979).[7] Rectorului Todosia i se datorează, într-o mare măsură, încheierea unor relații de colaborare între Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și unele universități străine, relații care au permis mai multor profesori și cercetători ieșeni și chiar din alte părți ale țării să beneficieze de stagii de documentare și pregătire în universitățile partenere.[10] Una dintre universitățile cu care universitatea ieșeană a încheiat un parteneriat în perioada mandatului rectorului Todosia a fost Universitatea din Freiburg, grație profesorului Paul Miron.[9]

Mihai Todosia a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România.[11]

Merite profesionale modificare

Ascensiunea în cariera academică i-a adus numeroase avantaje de ordin material, social și politic, dar, în același timp, i-a permis să influențeze activitatea științifică din centrul universitar ieșean.[12] Todosia a fost preocupat mai mult de îmbogățirea sa spirituală decât de asigurarea unui trai confortabil.[12] Poziția dobândită în învățământul superior ieșean[12] și relațiile sale personale cu funcționari de rang înalt de la București[8] i-au permis să călătorească de mai multe ori în străinătate și să întrețină relații cu intelectuali români și străini, prin intermediul cărora a reușit să procure cărți și reviste străine noi[8][12] și să-și creeze în timp o bibliotecă personală bogată, care cuprindea, potrivit unor surse, câteva mii de exemplare.[12]

Accesul la această bibliotecă a fost permis cadrelor didactice universitare, doctoranzilor și studenților, care au putut astfel să-și ridice nivelul profesional într-o epocă în care informația era standardizată și cenzurată.[12] Cărțile din biblioteca profesorului Todosia și din colecția secretă a bibliotecii Academiei „Ștefan Gheorghiu”, la care prof. Todosia avea acces, au fost fotocopiate clandestin și au stat la baza unor dezbateri științifice, organizate de profesorii Todosia, Ion Pohoață, Ion Ignat, Spiridon Pralea, Gheorghe Luțac și Valeriu Coste, care au făcut ca Iașiul să devină un centru de „fervoare intelectuală” în acele vremuri.[8] Într-un volum de interviuri cu Vladimir Tismăneanu, fostul lider comunist și președinte al României Ion Iliescu afirma, de asemenea, că rectorul Todosia a fost unul dintre cei care l-au aprovizionat cu diferite cărți din străinătate.[9]

Mihai Todosia a influențat mediul academic ieșean, creând o „atmosferă de emulație” și ajutându-i pe colegii și colaboratorii lui să fie conectați la activitatea științifică din străinătate și să transmită studenților informații teoretice și practice noi.[5] Rezultatul principal al lecturilor din literatura străină pusă la dispoziție de profesorul Todosia a fost elaborarea de către colectivul Catedrei de Economie Politică la jumătatea anului 1990, la câteva luni după înlăturarea regimului comunist, a unui Manual de Economie Politică, în două volume (peste o mie de pagini), adaptat economiei de piață, manual care a fost folosit o perioadă îndelungată atât în mediul universitar românesc, cât și în mediul universitar din Republica Moldova.[13]

Profesorul univ. Vasile C. Nechita (n. 1935), care l-a cunoscut îndeaproape, considera că Mihai Todosia „era, nativ, deștept; avea o inteligență speculativă, țărănească-pragmatică și nu genială; gândea logic, de multe ori cuceritor, prin spontaneitate; proba, curent, predispoziție pentru activități intelectuale de rafinament; și, cel mai de apreciat, fără să stea prea mult pe gânduri, sesiza foarte rapid esențialul din orice context, din orice scriere, discuție sau reflecție fugară”.[12] Posteritatea profesorului Todosia este legată, în opinia prof. Nechita, „de rolul exercitat în aducerea Occidentului ideatic la Iași, de exemplul personal dat în procurarea, studierea și folosirea literaturii de specialitate, autohtone și străine, în predarea Doctrinelor economice contemporane, de aportul, esențial, la crearea și recunoașterea școlii economice ieșene”.[13]

Distincții modificare

Mihai Todosia a fost decorat cu mai multe ordine:

  • Ordinul Steaua Republicii Populare Romîne clasa a V-a (9 decembrie 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[14]
  • Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a V-a (25 decembrie 1967) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a proclamării Republicii”[15]
  • Ordinul „23 August” clasa a III-a (16 decembrie 1972) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[16]

In memoriam modificare

În semn de omagiu, Biblioteca Universității „George Bacovia” din Bacău a primit numele „Mihai Todosia”.[17]

Lucrări publicate modificare

Cărți modificare

  • Revoluția săvîrșită de K. Marx și Fr. Engels în economia politică (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1961)
  • Teorii burgheze din perioada interbelică cu privire la industrializarea României (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1967)
  • Doctrine economice contemporane (Ed. Junimea, Iași, 1978)
  • Doctrine economice contemporane (Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1985)
  • Cultură și economie (Puncte de vedere din perioada interbelică) (Ed. Junimea, Iași, 1986) – coautor Ioan Saizu
  • John Maynard Keynes, doctrinar al capitalismului monopolist de stat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1987) – coordonator
  • Virgil Madgearu: omul și opera (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1988) – coordonator
  • Doctrine economice (Ed. Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1992)

Studii modificare

  • „N. Șuțu și economia politică a epocii sale”, în vol. Mihai Todosia, Ene Marin și colab., Economistul Nicolae Suțu (Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1974) – în colaborare cu Ene Marin și alții

Articole modificare

  • „Realități și problematică în gîndirea economică românească din perioada interbelică”, în Analele științifice ale Universității „Al. I. Cuza” – Iași, Științe economice, anul XIX, 1973 , pp. 1—18.
  • „Școala cunoștințelor aprofundate, școala conduitei etice. Despre progresele calitative ale învățămîntului superior — relatează prof. dr. Mihai Todosia, rectorul Universității „Al. I. Cuza” – Iași”, în Scînteia, anul XLIII, nr. 9680, sâmbătă 3 noiembrie 1973, p. 3.
  • „Universitatea din Iași și spiritualitatea românească”, în Dialog, anul XV, nr. 1 (94), 1983, p. 3.

Note modificare

  1. ^ Vasile Cristian, Istoria Universității din Iași, Ed. Junimea, Iași, 1985, p. 205.
  2. ^ a b c d e f g h i „Universitatea „Alexandru Ioan Cuza din Iași" – 150 de ani: Mihai Todosia”, 150.uaic.ro, accesat în  
  3. ^ a b c d Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași, Personalități ieșene. Aniversări și comemorări 2017, Asachiana, Iași, 2017, p. 84. ISBN: 978-606-94358-5-4. Schița biografică a fost preluată din volumul Ionel Maftei, 1000 de personalități ieșene. Lexicon, Ed. Princeps Edit, Iași, 2008.
  4. ^ Vasile C. Nechita, „Profesorul Mihai Todosia (1927–1995). Avantajele poziției”, în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Muzeul Universității, Historia Universitatis Iassiensis, II/2011, p. 298.
  5. ^ a b Vasile C. Nechita, „Profesorul Mihai Todosia (1927–1995). Avantajele poziției”, în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Muzeul Universității, Historia Universitatis Iassiensis, II/2011, p. 301.
  6. ^ Vasile C. Nechita, „Profesorul Mihai Todosia (1927–1995). Avantajele poziției”, în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Muzeul Universității, Historia Universitatis Iassiensis, II/2011, p. 300.
  7. ^ a b Congresul al XII-lea al Partidului Comunist Român: 19–23 noiembrie 1979, Ed. Politică, București, 1981, p. 527.
  8. ^ a b c d Valentin Cojanu și Grigore Ioan Piroșcă, „The Failure of Communist Planning: A Perspective from Romania”, în János Mátyás Kovács (ed.), Communist planning versus rationality : mathematical economics and the central plan in eastern Europe and China, Lexington Books, Lanham, Maryland, 2022, p. 244.
  9. ^ a b c Ion Iliescu, Vladimir Tismăneanu, Marele șoc din finalul unui secol scurt: Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu despre comunism, postcomunism, democrație, Editura Enciclopedică, București, 2004, p. 145.
  10. ^ „«Așa numita cercetare fundamentală este un fel de Cenușăreasă, susținută slab spre deloc». Interviu cu prof. univ. dr. Gheorghe Popa”, News UMF Iasi (portalul de știri al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași), , accesat în  
  11. ^ Probleme Economice, vol. 26, edițiile 1–6, 1973, p. xxiii.
  12. ^ a b c d e f g Vasile C. Nechita, „Profesorul Mihai Todosia (1927–1995). Avantajele poziției”, în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Muzeul Universității, Historia Universitatis Iassiensis, II/2011, p. 299.
  13. ^ a b Vasile C. Nechita, „Profesorul Mihai Todosia (1927–1995). Avantajele poziției”, în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Muzeul Universității, Historia Universitatis Iassiensis, II/2011, p. 302.
  14. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne nr. 18 din 9 decembrie 1964.
  15. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1132 din 25 decembrie 1967 pentru conferirea unor ordine și medalii, art. 19, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România nr. 2 din 6 ianuarie 1968.
  16. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 506 din 16 decembrie 1972 privind conferirea unor ordine și medalii ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România nr. 165 din 31 decembrie 1972.
  17. ^ „Biblioteca „Mihai Todosia" a Universității „George Bacovia" din Bacău”, Biblioteca Națională a României (Bibnat.ro), accesat în  

Lectură suplimentară modificare

  • Dumitru Buzatu, „«Stereotipurile nu rezolvă nimic»: de vorbă cu prof. univ. dr. Mihai Todosia, coordonator al activității colectivului de cercetare științifică de la Catedra de Economie politică a Universității din Iași”, în Dialog, anul XIX, nr. 123, februarie 1988, p. 5.
  • Andrei Corbea, „Prof. dr. Mihai Todosia, rector al Universității «Al.I.Cuza» – interviu”, în Alma Mater, anul V, nr. 1 (25), ianuarie 1973, pp. 13–14.
  • Gabriel Stan, Marius Cristian, „«Eu n-am vrut s-o desființez»: interviu cu prof. univ. dr. Mihai Todosia”, discuție despre evoluția Universității ieșene în intervalul 1969–1989, în Dialog, anul XX, nr. 131–132, aprilie–mai 1989, p. 3.


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mihai_Todosia&oldid=15799654